ARABELLA.
Peter stă în fața mea, iar gura mi se deschide larg când îi văd ochiul negru și celelalte vânătăi evidente. Arată ca și cum ar fi fost într-o bătaie zdravănă și a pierdut în toate felurile posibile.
"Peter?" îl strig și își îndepărtează mâinile de pe umerii mei, făcând un pas înapoi pentru a lăsa o distanță mică între noi. "Ce naiba ți s-a întâmplat?"
Deschide gura: "Nu contează acum.
















