Capitolul 28 „Pleacă”, mârâie Deacon, sunetul fiind mai degrabă animal decât uman și îmi provoacă un fior. „Da, domnule”, zâmbesc, aplecându-mă să ridic cardul pe care îl scăpasem. Îmi aranjez hainele și părăsesc camera ca să-i găsesc pe ceilalți. E clar că are o luptă internă și nu o să fiu eu cea care-l va împinge peste margine, oricât de excitant mi s-ar părea. Deja Mason vrea să mor, mai bine