„Hei,” îi zâmbesc și mă îndrept spre el să-l salut cu o îmbrățișare.
„E totul bine?” întreabă, zâmbindu-mi de sus.
„Nu, nu avem mâncare,” râd.
„Ei bine, asta e o problemă,” se încrunta el.
„Am putea să-l sunăm pe domnul Collins să ne aducă ceva? Trebuie să vorbesc cu el pentru noutăți despre mama, oricum,” întreb, strângându-i jacheta puțin mai tare.
„Nu, e ocupat în următoarele zile, mama ta e bi
















