„Hei,” îi zâmbesc și mă îndrept spre el să-l salut cu o îmbrățișare. „E totul bine?” întreabă, zâmbindu-mi de sus. „Nu, nu avem mâncare,” râd. „Ei bine, asta e o problemă,” se încrunta el. „Am putea să-l sunăm pe domnul Collins să ne aducă ceva? Trebuie să vorbesc cu el pentru noutăți despre mama, oricum,” întreb, strângându-i jacheta puțin mai tare. „Nu, e ocupat în următoarele zile, mama ta e bi