Capitolul 67 Arunc o ultimă privire plină de dor mamei mele. Ea râde cu poftă la ceva ce spune Doctor Black, iar ochi îmi sunt plini de lacrimi de bucurie. E liberă și simt în adâncul sufletului că acum va fi bine. Mergem ca un grup de șase până la dig. Nu e perfect, dar e cel mai adăpostit loc pe care îl putem găsi fără a ne îndrepta spre sat. Luke mă cuprinde cu brațele și sincronizează perfect