MICHAEL — Nu-i așa că-i minunat? zise Jacob, arătând spre raftul antic din fața noastră. Îi sclipeau ochii de parcă descoperise comoara națională. Sincer să fiu, era cea mai hidoasă chestie pe care o văzusem vreodată, dar m-am abținut. — O, da… superb! am replicat, în schimb. Nu voiam să-l rănesc. — Cred că-l putem duce amândoi fără probleme până la camion. Arăți ca unul care trage de fiare, zise, măsurându-mă din cap până-n picioare. Aha, deci a observat. — Mă descurc eu, am zis. S-ar putea să-mi fi supraestimat un pic forțele, pentru că următoarele ore mi le-am petrecut blestemând ziua în care m-am născut. Mutatul raftului ăluia oribil s-a dovedit a fi o corvoadă infernală. Transpiram, gâfâiam și-mi doream să mă scape cineva de chinuri, deși eu ridicam doar o parte, iar el cealaltă. Mă întrebam cum naiba rezistă. Într-un final, am supraviețuit cumva până am împins drăcia aia în apartament. L-am trântit într-un colț. Nu mai puteam sta în picioare, așa că m-am prăbușit pe podea. — N-a fost chiar atât de rău pe cât mă așteptam, zise Jacob, așezându-se lângă mine și privind raftul cu admirație. — Vorbește-n numele tău, Căpitane America, am mormăit. — M-ai întrebat ceva? zise Jacob. — Nimic! N-am zis nimic. Încă respiram ca un pește pe uscat. — Ești bine? Scuze, n-am vrut să te pun la muncă forțată, chicoti Jacob. Se ridică și plecă, apoi se întoarse cu o sticlă de apă pe care mi-o aruncă. Am desfăcut-o repede și-am dat-o pe gât până n-a mai rămas niciun strop. — Zici că nici n-ai transpirat. Ce fel de antrenament faci de ai super-puteri? am glumit. — Am fost ranger în armată, știi, zise el. Serios? — Glumești, am zis, cu un râs nervos. Bravo, Alison, că ai omis detaliul ăsta! — Da, nu-i mare lucru. M-am întors acasă și-s gata să mă reapuc de școală și să-mi fac o carieră nouă, zise, ridicând din umeri. N-am mai zis nimic. El zicea că nu-i mare lucru, dar, pentru mine, devenise de cinci ori mai înspăimântător. — Ar trebui să te dezbraci de tricou, zise Jacob, deodată. M-am uitat la el, tresărind. — Poftim? Ce-ai zis? M-am uitat la el, confuz. — Dă-ți tricoul jos, Michael. Ești leoarcă. Îl bag la mașină și poți face un duș, dacă vrei, zise Jacob. Deodată, m-am simțit stingher, deși Jacob mă mai văzuse fără tricou la lac. Dar atunci era întuneric, iar acum stăteam într-o cameră luminată puternic. — Ăă… nu, stai liniștit. Nu-i nevoie. Pot să plec acasă, am zis. — Nu mai fi prostuț. Nu te las să pleci fără să cinezi, zise el. — Bine, atunci mă duc până la baie să mă schimb, am zis, ridicându-mă. Jacob se ridică și el. — De ce te mai sfiești atâta? Suntem amândoi bărbați, dă-l jos și gata, zise Jacob, strâmbându-se la mine. — Da, dar tu ești… pur și simplu nu vreau să… am început să bâlbâi, fără să știu ce voiam să zic. Jacob se posomorî. — Ce, crezi că, doar pentru că-s gay, mă holbez la toți bărbații cu ochi pofticioși? mârâi el. — Ce? N-am zis asta. La naiba, l-am ofensat din nou. — Dar asta gândești. Cum te văd fără tricou, demonul meu gay super-sexual se trezește și vrea să te devoreze. Asta e? vru el să știe. N-am putut să nu râd. N-am mai auzit pe nimeni să zică o asemenea prostie. — Jacob, te rog, ai înțeles greșit! — Să știi că sunt gay, dar am un tipar. Noi, gay-ii, nu ne aruncăm asupra primului venit. Avem standarde. Nu-i nimic diferit față de cuplurile hetero, zise Jacob, ferm. Gata, trebuie să-i demonstrez că se înșală. — Jacob, mă simțeam doar stingher. N-am vrut să spun asta. Mi-am tras tricoul peste cap și l-am aruncat pe podea. — Gata, vezi? N-am nicio problemă să mă dezbrac în fața ta! Jacob mă măsură din cap până-n picioare. Buzele i se curbară într-un zâmbet abia schițat, în timp ce se apropia de mine. — Deci… zise el. Vocea îi era brusc mai joasă și mai aspră. — Deci? am întrebat, inocent. — Acum că m-am uitat mai bine la tine, mi-am dat seama că ai avut dreptate de la-nceput. N-ar fi trebuit să te dezbraci în fața mea, zise el și-mi puse o mână pe umăr. Inima-mi sări o bătaie. Încotro vrea să bată? — Ce vrei să spui? reușii să întreb. — Corpul tău. E prea frumos. Latura mea gay s-a trezit și, deodată, te vreau, zise, zâmbind șiret și prinzându-mi bărbia-n mână. Ce… iar se joacă cu mine? — Ha, ha, Jacob. Foarte amuzant. Ești un dobitoc, am zis, cu un râs nervos. — Într-adevăr. Îmi plac dobitocii. Și, apropo, și țâțele astea mă excită, zise Jacob, nonșalant. Am râs cu gura până la urechi și l-am împins de lângă mine. Idiotul ăsta își bate joc de mine și vrea să mă facă să mă simt prost. O să-i plătesc pentru asta! — Nu mă provoca să te lovesc. Nu-mi pasă că ești mai bătrân ca mine. — Hai, lovește-mă, voinicule. Dă tot ce poți, mă provocă Jacob. Ochii lui verzi sclipeau jucăuș. — Lasă-mă-n pace. N-am de gând să mă bat cu un fost ranger. N-am chef să mor, am zis, dând din cap. — Ce, ți-e frică? Hai, țâțe drăguțe… lovește-mă. Trebuie să văd dacă poți să-mi aperi sora, zise Jacob, râzând și împingându-mă, jucăuș. — Nu, Jacob, am zis, respingându-i mâna, în timp ce el tot încerca să mă ciupească. — Fă-o, bate-mă. Hai! Mă plictisești, zise el și mă împinse din nou, ca să mă provoace. Gata, de data asta chiar o cere. I-am aruncat un pumn, dar l-a evitat cu ușurință. Am tot încercat să-l lovesc, dar a ocolit fiecare lovitură. — Ce… doar atât poți? mă tachinează Jacob. M-am hotărât să dau tot ce am mai bun și-am sărit pe el. Probabil că nu se aștepta la asta, pentru că a căzut la pământ cu mine deasupra. — Hei, omule, ți-am zis că nu-s interesat de tine. Nu te forța! zise Jacob. L-am apucat de guler. — Ești un cretin, am zis, râzând. — Iar tu… Jacob se opri și expresia feței i se schimbă brusc. Ochii i se dilatară când simți erecția mea furibundă presată de corpul lui. Vreau să mor acum.