MICHAEL Am scăpat-o pe gură și-acum îmi pare rău. I-am zis lui Alison că vreau să vină și fratele ei cu noi la întâlnire. De-abia puteam gândi când eram lângă el. Și-am stat doar câteva ore și-abia ne-am vorbit. De ce-am crezut că-i o idee bună să petrec o seară-ntreagă cu el? Poate că e o idee bună. Trebuie să mă agit degeaba, și poate dacă petrec mai mult timp cu el, n-o să mă mai bâlbâi. Adică, de ce mă bâlbâi, până la urmă? Habar n-am. Eu și Alison am hotărât să ne vedem cu ei la un steakhouse, la cină. Voiam să mâncăm ceva, apoi să mergem într-un bar din apropiere, să bem și să jucăm biliard. „Hm... chiar trebuie să facem toate astea? Nu putem doar să cinăm și să mergem la un film?”, am întrebat-o pe Alison. „Hai, lasă-mă, că n-o să putem vorbi la film, deci n-are niciun rost să mai petrecem timp împreună”, a zis Alison, fără chef. Asta era și ideea. Mi se părea că o să spun vreo prostie și Jacob o să creadă că-s un fraier. Cu cât vorbim mai puțin, cu atât mai bine. Măcar pot să mă-ndop cu mâncare la restaurant de fiecare dată când nu mai vreau să vorbesc. Am ajuns la restaurant la opt seara și ne-am găsit un separeu, apoi i-am așteptat. „Jacob întârzie ca de obicei”, a zis Alison. „Oare cu cine o fi venit?” Mă întrebam și eu. Ce fel de tip o fi pe gustul lui? De-abia-mi mai puteam stăpâni curiozitatea. Am comandat niște băuturi și aperitive și-am așteptat cu nerăbdare. Alison mi-a zis ceva, așa că am încercat să fiu atent la ea, dar tot trăgeam cu ochiul spre intrare. Jacob și tipul cu care era puteau apărea-n orice clipă. Și-atunci l-am văzut. Purta blugi și un tricou negru mulat, care-i scotea-n evidență bicepșii. Lângă el era un tip de vreo douăzeci și ceva de ani, care arăta de parcă putea fi pe coperta revistei GQ. Super, mai vine un tip care arată mai bine ca mine. „Ne pare rău că v-am făcut să așteptați. Francis a avut o criză”, a zis Jacob. „Ce fel de criză?”, a întrebat Alison. „Nu se putea dezlipi cu buzele de ale mele”, a zis Jacob, nonșalant. „Iar începi, Jacob! Scutește-ne de detalii.” Alison a chicotit. „Da, mai bine să nu-i speriem înainte să terminăm de ieșit. Tu trebuie să fii sora lui, Alison, eu sunt Francis”, i-a zâmbit tipul lui Jacob lui Alison, apoi s-a uitat la mine. „Și tu trebuie să fii Michael.” Mi-a întins mâna și am strâns-o. „Îmi pare bine să te cunosc”, am zis politicos, dar simțeam că am un nod în stomac. Ceva la tipul ăsta nu-mi plăcea. Poate felul în care se uita la mine. Avea o mutră satisfăcută. Sau poate zâmbetul lui fals. Jacob s-a așezat vizavi de mine și mi-a zâmbit cu gropițe-n obraji. Inima a început să-mi bată mai repede. Gata, iar încep. Mă agit degeaba. Mi-am dat pe gât băutura și-am încercat să mă calmez. „Ce sete ți-a fost”, a zis Jacob și mi-a făcut cu ochiul. „Ah... da. Comandăm?”, am râs forțat și i-am făcut semn chelnerului să vină. „Deci, Francis, Jacob mi-a zis că ești student la medicină?”, a întrebat Alison. „Așa e. Dar sunt abia-n primul an”, a zis Francis. „Abia aștept să-mi încep rezidențiatul. Vreau să mă fac pediatru.” „Ce drăguț. Trebuie să-ți placă mult copiii”, a zis Alison, cu o voce pițigăiată. Francis a râs. „Da, sigur. Îmi plac copiii.” Jacob s-a uitat la mine. „Dar ție, Michael? Îți plac copiii?” Mi-a zâmbit șmecherește. „S... sigur”, am zis bâlbâit și m-am uitat la Alison. „Trebuie să merg la baie”, am zis și m-am ridicat, apoi m-am îndepărtat de masă. Am întrebat un chelner unde-i baia și mi-a arătat. Așa că-am intrat și-am dat drumul la robinet. Simțeam că-mi ard urechile și gâtul. Poate că încep să mă îmbolnăvesc, m-am gândit. Sper să nu. Sunt în vacanța de primăvară și-ar fi păcat să stau în pat tot timpul. Am auzit ușa deschizându-se și Jacob a intrat. S-a uitat fix la mine, apoi s-a oprit în spatele meu. „Ești bine?”, a întrebat el. Mi s-a zbârlit părul pe ceafă când s-a apropiat atât de mine. Îi simțeam respirația caldă pe piele. „Da, sunt bine”, am zis și-am tras aer adânc în piept. Și-a pus mâna pe umărul meu. „Nu prea arăți bine. Ești roșu la gât. Poate ar trebui să plecăm.” Și să pierd ocazia de a petrece timp cu el... Gândul ăsta m-a supărat. „Nu, nu. Nu-i nimic grav. Sunt bine, pe bune. Mulțumesc că m-ai întrebat”, am zis și-am râs ca să-i arăt că n-am nimic. Jacob s-a încruntat și s-a uitat la mine un moment, de parcă nu știa dacă să mă creadă sau nu, apoi a clătinat din cap. „Bine, dacă zici tu. Poate ți-e foame.” M-a luat cu brațul pe după gât și m-a tras mai aproape. „Hai să bagi ceva-n tine.” A chicotit și m-a bătut ușor pe burtă cu cealaltă mână. Nu mai suportam să-l simt atât de aproape. Aveam impresia că nu mai pot respira, dar nu voiam să-i spun să se îndepărteze. Dacă o să creadă că sunt nepoliticos? Sigur o să-mi treacă, orice-ar fi. Jacob avea dreptate. Mă simțeam mai bine după ce-am mâncat. Probabil că aveam glicemia scăzută sau ceva. „Hai să mergem de-aici. Mergem în barul unde eu și Francis am avut prima întâlnire. E un loc drăguț, cu mese de biliard și muzică live”, a zis Jacob. „Sună bine. Ești gata de plecare, Michael?”, s-a uitat Alison la mine. „Da. Dar vă avertizez, sunt groaznic la biliard”, am zis. Jacob mi-a dat un ghiont prietenos peste masă. „Ai noroc. Sunt maestru la biliard, așa că stai pe lângă mine, puștiule. O să te învăț eu.” Mi-a zâmbit. „Abia aștept”, am zis și-am expirat zgomotos.