MICHAEL „Deci tu ești gogomanul cu care se întâlnea sora mea”, a tunat Jacob, fixându-mă cu o privire pătrunzătoare. Ochii lui verzi, ca smaraldul, străpungeau vălul genelor lungi, arzându-mă parcă. Un fior rece mi-a spintecat brusc șira spinării. Mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul și l-am măsurat din cap până-n picioare, în tăcere. Trebuia să-l evaluez, să văd cu cine am de-a face. Era puțin mai înalt decât mine, cu o falcă puternică, sculptată parcă-n piatră, și un nas tăios. Părul negru, rebel, îi cădea-n dezordine pe frunte, depășindu-i urechile, dar nu suficient de lung ca să-i atingă umerii. Nu m-am putut abține să nu observ cum i se conturau mușchii sub tricoul subțire, ondulații fine care-i brăzdau trupul la fiecare mișcare. Pariez că are un abdomen cu pătrățele demențial sub chestia aia, mi-am zis. „Ce-ai de gând? Să stai acolo ca un stâlp sau scoți și tu o vorbă?”, a mârâit Jacob, spărgând tăcerea. „Fii amabil, Jacob!”, l-a dojenit Alison. Jacob n-a schițat niciun gest către ea, ochii lui rămânând fixați pe mine. „Aș fi mult mai amabil dacă n-aș fi fost martor cum îi bagi limba-n gât surorii mele. Ai chef de moarte, puștiule?”, m-a fulgerat Jacob cu privirea. Mi-am dres vocea, simțind un nod strângându-mi-se-n gât. „Păi... eu... ămm... doar...”, am bâiguiat. Atitudinea lui s-a schimbat brusc, ca prin farmec. „Glumeam, frate! Alison mi-a povestit totul despre tine. Pari un tip de treabă.” Mi-a pus o mână pe umăr, strângându-l ușor. Buzele i s-au curbat într-un zâmbet șiret, făcându-i să apară două gropițe adorabile-n obraji. Pulsul mi s-a accelerat nebunește și, dintr-odată, am simțit că nu mai pot respira, căldura lui răspândindu-se-n tot corpul meu. Calm, Michael, încearcă să te liniștești. E doar un tip ca toți ceilalți. M-am îmbărbătat eu în gând. Ce naiba se întâmplă cu mine? „S-o luăm de la-nceput. Sunt Jacob, fratele mai mare al lui Alison. Îmi pare bine să te cunosc, Michael. Sau ar trebui să-ți spun Mike?” Jacob a ridicat sprâncenele, iscoditor. „Ămm... da... poți să-mi spui Mike, dacă vrei”, am murmurat, simțind cum îmi ia foc fața. „Dar tu urăști când oamenii îți spun Mike!”, a exclamat Alison. Uitasem complet că e chiar lângă mine. E adevărat, detestam să mi se spună Mike, dar, dintr-un motiv ciudat, nu m-ar fi deranjat deloc dacă porecla ar veni de la el. Nu știam exact de ce. Probabil că-mi lipsea o doagă sau, poate, eram pur și simplu intimidat de el. „E-n regulă”, am spus, evitând privirea surprinsă a lui Alison. „Hai, intrăm! Mama și tata ne așteaptă”, a spus Jacob, îndemnându-ne să-l urmăm. Cina a decurs bine. Părinții ei, Ellen și Jonathan, m-au primit cu brațele deschise și am reușit să nu mă fac de râs nici măcar o dată. Jacob n-a vorbit prea mult. L-am surprins, din când în când, aruncându-mi priviri furișe. De fiecare dată când ochii noștri s-au întâlnit, mi-a zâmbit și am simțit cum îmi iau foc urechile. Mă simțeam agitat, neliniștit și trebuia să ies cumva din starea asta ciudată. Jacob s-a ridicat de la masă după ce am terminat de mâncat. „Ei bine, copii, a fost distractiv, dar trebuie să plec”, a spus el. „Pleci?”, am scăpat printre dinți, tușind imediat ca să-mi acopăr nerăbdarea din voce. „Da. Am o întâlnire și-ntârzii deja, deci, pa!”, a spus el, schițând un rânjet ștrengăresc. „Ai o întâlnire? Cu cine?”, a întrebat Alison, cu ochii scânteind de curiozitate. Și mie mi-a stârnit interesul, așa că l-am fixat cu privirea, așteptând răspunsul. „Cu un tip super sexy pe care l-am cunoscut la bar weekendul trecut. Tocmai a terminat facultatea de medicină. Un adevărat daddy!”, a chicotit Jacob. Aha, deci e gay, mi-am zis. Dintr-un motiv oarecare, nu părea genul care ar fi atras de bărbați. Dar, pe de altă parte, nu eram eu vreun expert în domeniu. „Mi-aș dori să-ți găsești și tu pe cineva drăguț și să te așezi la casa ta, frate. Știi... cam cum l-am găsit eu pe Michael.” Alison s-a uitat la mine cu afecțiune și a zâmbit. I-am zâmbit înapoi, apoi m-am uitat din nou la Jacob. Și-a dat părul pe spate cu degetele și a oftat. „Poate că eu n-am norocul tău.” I-a spus lui Alison, dar ochii lui au rămas fixați asupra mea și am simțit cum căldura aia familiară îmi urcă-n spatele urechilor. „În fine, ne mai vedem, copii! Încercați să nu faceți vreo prostie!”, a spus el, clipind complice către mine înainte de a pleca. L-am urmărit cu privirea până a dispărut, fără să mă mișc o secundă. „Iată-l, iar a plecat în căutarea următoarei victime”, a chicotit Alison. S-a uitat la mine și și-a strâmtat ochii, observând că nu spun nimic. „Ești bine? Pari cam agitat”, a întrebat ea. Am clătinat din cap, revenindu-mi în simțiri. „Sunt bine. Deci lui Jacob îi plac bărbații, huh?” „Da. A ieșit din dulap încă din liceu și de-atunci e asumat”, a spus ea. „Și părinții voștri n-au nicio problemă?”, am întrebat-o, mirat. Am crescut într-o familie religioasă, cu părinți obtuzi. Nu sunt tocmai încântați de ideea de homosexualitate. „Au fost șocați la început. Jacob s-a priceput foarte bine să ascundă asta, așa că a fost o surpriză mare, dar au învățat să accepte. Își iubesc fiul, iar eu îmi iubesc fratele.” Alison a zâmbit. „De ce întrebi? Ai vreo problemă cu faptul că e gay?”, m-a întrebat ea, părând brusc îngrijorată. Am clătinat din cap. „Nu, nu, bineînțeles că nu. Eram doar curios. Și are multe întâlniri?”, am întrebat. „Cine știe? E mereu pe drumuri, băgându-se-n tot felul de nebunii. De ce pui atâtea întrebări despre fratele meu?”, a întrebat ea, dintr-odată suspicioasă. „N-am niciun motiv anume. Poate doar vreau să-l cunosc mai bine, ca să fim prieteni. Ai spus că ar trebui să intru-n grațiile lui, nu?”, am chicotit nervos. Alison s-a uitat la mine o clipă, apoi a dat din cap, aprobator. „Presupun că ai dreptate. Poate că-ntr-o zi putem ieși toți trei.” „Mi-ar plăcea asta”, am murmurat. Știam că sunt prea insistent cu întrebările despre Jacob, dar n-aveam ce face. Dintr-un motiv necunoscut, simțeam nevoia să aflu din ce în ce mai multe despre el.