Am trecut pragul casei haitei. Harley nu-mi ieșise din minte de când părăsisem spitalul, dar știam că trebuie să mă concentrez, pregătită să vorbesc cu tata. Am mers pe coridoarele goale, cu stomacul deja strâns de conversația pe care știam că o voi avea. Am cotit pe coridorul din stânga, care duce spre birouri. Ciudat, în ciuda orei, erau foarte puține persoane în casa haitei. În timp ce mergeam