După ce m-am zvârcolit și m-am întors pe toate părțile, nu mai știu câte ore după coșmarul meu recurent, renunțasem la orice speranță că somnul mă va mai găsi. Deși, într-un fel, cred că somnul era ceva de care mă temeam, pentru că aducea acea viziune iar și iar. Însemna că trebuia să o pierd pe Isla din nou și din nou. Durerea fusese cea mai cumplită durere pe care mi-o puteam imagina. Eu, ca mul