Stau în grădină și-mi beau cafeaua de dimineață, cu laptopul deschis, căutând disperată printre ofertele de muncă, când aud un mârâit profund în stânga mea, ceea ce mă face să-mi rotesc capul ca să văd. Miles își sprijinea capul de gardul de la vecini, privind spre grădina noastră din spate, spre locul unde stăteam eu. Mă privea intens, iar expresia de pe fața lui era de dezgust pur... Nu aveam idee cât timp stătuse acolo sau ce-l înfuriase până la punctul de a mârâi, dar mă făcuse să tresar. "La naiba, Miles", am ripostat, aruncându-i o privire întunecată. Mă purtasem bine în ultima săptămână de când ajunsesem și stătusem departe de el. Reușisem să mă asigur că evit toate evenimentele haitei și că ocolesc orice loc în care ar fi fost probabil să fie. Da, asta însemna că petrecusem o grămadă de timp în dormitorul meu acasă, dar mai bine făceam asta decât să am de-a face cu el. Astăzi, soarele era glorios și m-am gândit că ar fi frumos să-mi iau micul dejun afară în timp ce căutam joburi online. Stând pe mobilierul de terasă pe care-l avem în grădina din spate, sub căldura soarelui de dimineață, cafeaua mea era plăcută, până când idiotul ăsta m-a deranjat. Am clătinat din cap în direcția lui, întrebându-mă de ce se furișase spre mine. Avea atâtea alte locuri unde ar fi putut fi... "Cine te crezi că ești de înjuri?", a mârâit Miles. "Pe târâșul care a făcut exact asta. S-a furișat spre mine din senin, fără niciun motiv întemeiat." Am dat ochii peste cap spre el cu dezgust, doar ca să văd că asta părea să-l înfurie și mai mult. Deși, cred că orice aș face l-ar înfuria pe Miles. Părea să nutrească un resentiment serios față de mine în acest moment, dar ar trebui să mă aștept la ceva mai puțin? "Am să vin acolo și am să mă ocup de tine, Bailey", a șuierat el. "Să te ocupi de mine?", am pus sub semnul întrebării alegerea cuvintelor lui. "Să te ocupi de mine cum? M-ai rugat să stau departe de calea ta. Asta fac." "Ce faci?", a ales să ignore cuvintele mele și se uită în schimb la ecranul laptopului meu, așa că am închis încet ecranul, ca să nu poată vedea. Nu vreau să știe că aplic pentru un loc de muncă în afara zonei. Nu m-aș mira să împiedice asta să se întâmple. Pare să fie în mod deliberat rău în ultima vreme, așa că nu știu cu adevărat la ce s-ar coborî, pentru a fi rău cu mine... "Nu e treaba ta." "Eu sunt Alpha-ul tău. Deci, tot ce se întâmplă în haita mea este treaba mea", îmi spune el cu un zâmbet șiret. Am clătinat din cap cu un zâmbet șiret înapoi: "Hmm, nu chiar Miles, nu ești. Tatăl tău este încă Alpha, așa că nu te grăbi." O privire furioasă a izbucnit din nou pe fața lui. Trăsăturile lui frumoase s-au contorsionat de furie. Nu-i plăcea ca oamenii să nu fie de acord cu el. Dar nu eram pe cale să-l las să-mi dicteze... "Doar pentru că ai fost perechea mea odată nu-ți dă dreptul să-mi vorbești cum vrei tu, știi", mârâie Miles. "E perechea ta?", întreabă o voce, făcându-ne pe amândoi să ne rotim capetele, doar ca să vedem fața neașteptată a fratelui mai mic al lui Miles, Ellis. Mă uit la Miles cu disperare acum, inima îmi bate cu putere în piept și palmele îmi transpiră. Mă întreb ce naiba plănuia să facă acum că secretul pe care-l păstrasem între noi atâta timp ieșise acum la iveală... cum de niciunul dintre noi nu-l auzise venind? "Nu este. M-a respins", a spus Miles cu răceală, uitându-se la mine ca și cum m-ar provoca să nu fiu de acord cu el. Stai... o făcea să pară că eu l-am respins? M-am uitat la Miles șocată, dar privirea din ochii lui era ca și cum mă provoca să argumentez. "Ai respins Alpha-ul tău? Ce fel de nebun ești?", a întrebat Ellis în timp ce ochii lui m-au măsurat din cap până-n picioare ca pe o bucată de murdărie. Din păcate, o privire cu care sunt mai mult decât obișnuită. "Știu mama și tata?" Miles clatină din cap. "Nu. Nu vreau nici eu să știe. I-ar îngrijora prea mult, Els, te rog să nu spui nimic. Bailey și cu mine nu am fost niciodată o potrivire bună, așa că poate că a făcut alegerea corectă. Te rog, pentru mine?" Miles se roagă de fratele lui și o parte din mine se întreabă dacă nu cumva îi e teamă de ce ar face familia lui dacă ar afla de decizia lui de a merge împotriva Zeiței Lunii. Ca Alpha, asta era aproape nemaiauzit. Să mă învinovățească era laș. Dar, dacă asta vrea să facă, atunci să facă. "Nici măcar să nu te gândești să spui ceva diferit." Vocea lui Miles reverberă prin mintea mea prin legătură. "Sau vei învăța să regreți asta. Diploma aia pe care o iubești atât de mult ar putea fi distrusă cu ușurință." Am reținut cuvintele pe care le spusese Miles și, din păcate, nu mă îndoiesc de ele. Nu m-aș mira să găsească o modalitate de a-mi retrage diploma. Să mă țină blocată în haita noastră. El avea să fie Alpha destul de curând și el avea să fie cel care să-mi dicteze ce fac... Nu aveam de ales decât să fac ce-mi cerea. Totuși, am simțit furie gonind prin venele mele... Am ridicat laptopul și m-am ridicat de pe scaun. "Am să-ți vorbesc cum vreau eu, Miles. Când pari să crezi că poți să te porți cu mine cum vrei tu." și cu asta m-am îndepărtat de cei doi frați, amândoi uitându-se la mine, îndepărtându-mă șocați. Știu că am să regret ce tocmai am spus, dar chiar nu mai-mi pasă...