Din perspectiva Clairessei
Gabriel se uită la telefonul lui. Chipul i se crispa – era evident că apelul era important. Degetul mare îi pluti peste butonul de respingere, pregătit să-l ignore.
Am pus mâna pe pieptul lui și am șoptit: „E în regulă. Poți să răspunzi.” Vocea mea era blândă, liniștitoare.
Își încleștă maxilarul. „Nici vorbă. Nu te las singură în locul ăsta.”
Am scos un mic râs, înclin
















