Ashton Era ora șapte fix seara. Eram în mașina lui Zie și goneam spre clubul acela. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când ne suim în mașină, tăcem amândoi. E ciudat, știu, dar cred că ne simțim bine așa, unul lângă altul, la câțiva centimetri distanță. După câteva minute, Zie a pornit radioul, conectat la telefonul lui. Am deschis ochii mari când a început melodia. Era una pe care o știam bine.