Perspectiva Celiniei
Unu – doi – trei – patru.
Îmi plimb privirea peste pachetele de țigări împrăștiate pe patul mamei. Chipul ei e brăzdat de neliniște în timp ce se bâlbâie cu bricheta, strângându-și rochia cu putere, frustrată că flacăra refuză să se aprindă.
„Mamă, hai. Nu e ăsta un semn că trebuie să te lași de țigări acum?” întreb, masându-i coapsele cu palma, încercând să o liniștesc.
Ea of
















