A doua zi dimineață, stăteam pe un scaun extrem de incomod lângă patul de spital al lui Logan, așteptând să se trezească. Răsfoiam o revistă de modă pe care o găsisem în sala de așteptare, dar nu mă puteam concentra. Am oftat și am închis-o. Un moment mai târziu, s-a auzit o bătaie la ușă. M-am ridicat să răspund. „Oh, Dylan! Bună!” am spus, simțind cum inima îmi face o săritură la vederea lui. Or