Becca. Lumina soarelui plutea prin cameră, și am deschis încet ochii. Simțeam durerea surdă care radia prin cap. Cât am băut cu o seară înainte? „La naiba, ce lumină e afară,” am murmurat, mișcându-mă sub pături, doar ca să mă uit în jos și să-mi dau seama că păturile nu erau aceleași ca cele de la Allegra. Uitându-mă în jur, am observat că eram într-o altă cameră, și încet, amintirea nopții trecu