A o vedea pe Allegra a fost ca o gură de aer proaspăt. Zidurile păreau să se strângă în jurul meu printre membrii înaltei societăți, care păreau să mă judece fără să știe cine sunt. „Becca, ești bine?” Dând din cap, am clipit pentru a alunga lacrimile care amenințau să se adune și am râs, scuturând din cap. „E deja un haos. Cred că a fost o greșeală să vin aici.” „Oh, nici vorbă”, a răspuns ea. „A