Am ținut strâns tableta în timp ce ieșeam din camera lui Zachary și mă îndreptam direct spre biroul lui Steven. Pur și simplu nu puteam înțelege de ce trebuia să fie Jessica. Prima dată când am auzit numele ăsta a fost la nunta noastră. Pe-atunci, Steven se purta atât de frumos cu mine. Ori de câte ori mă simțeam deprimată, mă consola, spunând: "E-n regulă. Nimeni nu-i perfect." Și rămânea cu răbdare lângă mine până când mă simțeam mai bine. Când mă îmbolnăveam, lăsa totul baltă ca să aibă grijă de mine. Din cauza asta, am decis să mă mărit cu el, chiar dacă asta însemna să mă mut departe. În timp ce stăteam în rochia de mireasă, ținând strâns un buchet și visând la viitorul nostru, i-am auzit pe prietenii lui vorbind despre prima lui dragoste. "Credeam că Steven și Jessica vor ajunge împreună. Se iubeau atât de mult pe-atunci." "Da, chiar erau cuplul perfect." "Ce păcat." Regretul lor sincer m-a făcut să mă întreb dacă Steven mă iubește cu adevărat. Tocmai când eram pe punctul de a-l confrunta, l-am văzut apropiindu-se de ei cu o expresie întunecată. Vocea lui avea o intensitate de furie pe care nu o mai auzisem niciodată. "V-am spus de nenumărate ori că o urăsc pe Jessica! Poate că nu m-am exprimat clar înainte, așa că ascultați cu atenție acum. Dacă o mai menționați vreodată în fața mea, am terminat-o!" Auzind acele cuvinte mi-a alinat anxietatea. Nu doar că nu o iubea pe Jessica. De fapt, o disprețuia. Dar acum, nu puteam scăpa de sentimentul de îndoială. De ce l-a dus pe Zachary să o vadă după ce s-a întors, atunci? Pentru prima dată, am pus la îndoială fericirea căsniciei mele. N-am mai bătut la ușă ca de obicei. În schimb, am împins-o direct. Steven era cufundat în muncă, dar când a auzit ușa, s-a întors. În momentul în care m-a văzut, a lăsat totul baltă și a venit spre mine. "Ce s-a întâmplat, draga mea?" Vocea lui era blândă, ca și cum am fi fost încă în luna de miere. Dar, când i-am auzit tonul îngrijorat, lacrimile au început să curgă necontrolat. Chiar și în acest moment, părea încă să mă iubească. Și totuși, ăsta era același om care mă trădase. După un moment, s-a oprit în fața mea. Având o înălțime de un metru optzeci și opt, nu era masiv, dar antrenamentele regulate îi ofereau un fizic bine proporționat care radia un sentiment de siguranță. S-a întins să-mi șteargă lacrimile și a șoptit: "Te-a supărat Zachary din nou?" Vocea mi s-a frânt când am răspuns: "Nu." Steven părea gata să întrebe mai multe, dar l-am întrerupt, spunând: "Am văzut grupul de chat." Mâna lui s-a retras de pe obrazul meu. "Ce grup de chat?" M-am uitat la el prin viziunea încețoșată de lacrimi. Chiar voia să se facă că nu știe nimic în acest moment? Vocea mi s-a făcut mai puternică, aproape că am țipat: "Grupul de chat 'Familia fericită' cu tine și Jessica în el!" Văzându-mi suferința părea să-l fi lovit puternic. Steven s-a apropiat și m-a cuprins cu brațele, în timp ce-mi bătea ușor pe spate. "Draga mea, calmează-te pentru o secundă." Corpul meu se simțea încordat, ca o coardă de arc strânsă, gata să se rupă. "Zachary a insistat să creeze acel grup," a explicat el. De unde o cunoștea Zachary pe Jessica? Ce experiențe au împărtășit care l-au făcut să se simtă suficient de apropiat încât să o numească "Mami"? Steven voia doar să schimbe vina, ignorând complet faptul că rădăcina tuturor acestor lucruri se afla la el. Mi-am închis ochii. "Steven..." Când i-am rostit numele, am simțit cum mă părăsesc toate puterile. "Am văzut totul, așa că nu mă trata ca pe o proastă, bine?" Steven a tăcut. Am așteptat ceea ce mi s-a părut o eternitate, dar nu a venit niciun răspuns. M-am întors să ies din birou, dar m-a îmbrățișat din spate. "Îmi pare rău." Pașii mi s-au clătinat. Steven a spus cu precauție: "Uite. În mare parte este vina mea. Nu m-am gândit bine. Am vrut doar să te ajut cu toată presiunea de a-l crește pe Zachary." Ha! Ce voia să spună prin ajutor? Nu găsea nici măcar o zi să o petreacă cu mine și cu Zachary, dar întotdeauna reușea să găsească timp să se distreze cu Jessica. M-am chinuit să scap din îmbrățișarea lui Steven, dar nu voia să-mi dea drumul. "Nu mă așteptam să te superi. Îmi pare rău. Promit că nu o să o mai contactez. "Voi părăsi grupul de chat cu Zachary. O vom bloca și vom șterge și contactul ei. Te rog să-mi mai dai o șansă, Annalise. Promit să mă port frumos cu tine de acum încolo. Și o să păstrez distanța față de alte femei, de asemenea." Vocea lui a căpătat un ton rănit. "După tot ce-am trăit, și pentru Zachary... Te rog să nu mă părăsești, Annalise." Auzind pledoaria jalnică a lui Steven m-a făcut să mă gândesc la Zachary. Era atât de tânăr. Nu înțelegea nimic. Doar puțin timp cu Jessica începuse să-i denatureze obiceiurile. Cu indulgența Jessicăi, ajungea mai des la spital. Dacă divorțam cu adevărat și îl lăsam pe Steven să fie cu Jessica, Zachary ar fi cel care ar suferi în cele din urmă. Așa că n-am avut de ales decât să fac compromisuri. "Bine." A fost doar un singur cuvânt, dar a fost atât de greu de spus. La răspunsul meu, Steven m-a tras mai aproape, obligându-mă să mă întorc. M-am uitat în ochii lui. În timp ce-mi mângâia fața, ochii lui erau plini de bucuria de a fi recâștigat ceva prețios, apoi s-a aplecat să mă sărute. Chiar dacă totul se rezolvase, înțepătura trădării lui și a lui Zachary încă se simțea ca un spin în inima mea. Nu am vrut niciun contact intim până când nu am uitat complet acest incident, așa că mi-am întors capul de la sărutul lui. În clipa următoare, m-am trezit ridicată de la pământ. M-am panicat la senzația bruscă de imponderabilitate și m-am agățat instinctiv de Steven. A chicotit încet. "Ești încă supărată?" "Am nevoie de timp." Nu am negat. Vocea lui - profundă și ademenitoare - a căpătat un ton lingușitor. "Ce-ar fi să mă revanșez în seara asta? Poate că aș putea obține o indulgență?" În mod normal, mi-ar fi greu să rezist unor astfel de oferte de pace, dar de data asta, nu eram deloc interesată. Steven părea să-mi simtă răspunsul. Înainte să apuc să refuz, m-a aruncat pe patul moale. În timp ce încercam să mă ridic, m-a țintuit imediat. Mi-am apăsat mâinile pe pieptul lui, încercând să-l îndepărtez. Dar mi-a prins ambele încheieturi cu o singură mână și le-a ținut deasupra capului. Era mult mai puternic decât mine. Nu exista nicio scăpare din strânsoarea lui.