Henry se uita la fața lui Angel, care arăta ca un măr roșu copt, și la buzele ei mici, rozalii, ușor întredeschise. Arăta atât de drăguț încât ar fi vrut să o sărute. Totuși, se temea să nu o deranjeze pe Angel, care părea obosită și gata să adoarmă. Nu mai îmbărbătase niciodată un copil, așa că nu știa ce să facă. Nu putea decât să se înțepenească și să nu se miște deloc, nedorind să o deranjeze