Julian mă privește cu o expresie gravă... Clipește de câteva ori, încercând să-mi înțeleagă cuvintele, părând că are halucinații... — Mai spune o dată? — Vreau să mă f... Julian mă trage de braț în apartament, împiedicând cuvântul *fute* să-mi scape complet printre buze din nou. Închide ușa cu o singură mână, ținându-și degetele strâns în jurul brațului meu... Atingerea lui fermă mă face și mai sensibilă. — Ești drogată? întreabă Julian serios, iar în fața ochilor mei dați peste cap, în timp ce mă desprind din strânsoarea lui, completează: Cu siguranță ești drogată. — De ce te uiți la mine ca la o nebună? Îmi încrucișez brațele, făcându-mi sânii să tresalte în decolteu. Și aș putea jura că asta îi atrage privirea lui Julian pentru o clipă, chiar dacă se întoarce repede cu spatele. Mda... — Pentru că pari să fii drogată. Oftează, trecându-și mâna prin părul blond. Te auzi ce spui? — Da. Vreau să-mi iei virginitatea, spun ferm, iar el mormăie nemulțumit. Ascultă, are sens! Arăți bine, femeile sunt mereu la picioarele tale și ești grozav la aventuri de o noapte! — Nu vorbești serios. — Ba da, vorbesc. În plus, ești prietenul meu... — Și cel mai bun prieten al tatălui tău, accentuează el. Trebuie să menționez că sunt cu zece ani mai mare decât tine? — Asta înseamnă mai multă experiență... Și de asta are nevoie o virgină! Julian scoate un râs sec, încrucișându-și și el brațele. — Hai să considerăm că nimic din toate astea nu contează. Totuși, nu mă încurc cu virgine. — De ce? întreb dezamăgită, ridicând din umeri. El oftează, scrâșnind din dinți... — Angelee, nu ar trebui să te comporți așa doar pentru că nu a mers cu un nemernic. Ești încă tânără, cu siguranță vei întâlni pe cineva care va merita așteptarea... — Nu, nu fac asta ca să mă răzbun pe el. Mă întorc, plimbându-mă prin apartament, simțind cum îmi cedează nervii. Nu înțelegi... Nu e ca și cum aș fi vrut să aștept atât de mult. Julian se încruntă în timp ce eu mă așez pe scaunul de la bar. — Ce vrei să spui? — Pentru că el voia să se însoare cu o virgină, a trebuit să mă abțin patru ani! Dar în timp ce eu mă păstram, el se culca cu altele! Am fost frustrată timp de patru ani, Julian! Îmi las corpul pe spate, sprijinindu-mă de insula din bucătărie, și adaug cu un mormăit: A avut tupeul să spună că sunt ca mâncarea preferată pe care o păstrează pentru final! Serios, nu-mi vine să cred că am pierdut atâta timp cu un ticălos ca el! Se apropie în tăcere, de parcă mintea i-ar fi plină de gânduri... și se oprește în fața mea. Îl privesc din nou cu o expresie conflictuală. — Nici măcar nu m-a atins cum trebuie în tot acest timp... Știi ce vreau să spun? Nu vreau să-mi pierd virginitatea pentru că sunt furioasă pe Eric. Sunt doar sătulă să trebuiască să mă satisfac singură. Hah, mă simt ca o idioată. Julian înghite în sec — îi urmăresc mărul lui Adam mișcându-se lent, atrăgându-mi privirea. — Știi... poate problema sunt eu, murmur, lăsând capul în jos și evitându-i privirea, holbându-mă la pielea palidă a coapselor mele. — Tu nu ești problema, Angel, spune Julian pe un ton jos, ușor răgușit. Când îmi ridic ochii timid și îi întâlnesc pe ai lui, el înghite din nou în sec. — Ba nu, sunt sigură... Nu pot face un bărbat să mă dorească... Vocea mă trădează în clipa următoare, când mâinile lui Julian îmi despart genunchii, făcând loc trupului său să încapă între picioarele mele deschise. Sprijinindu-și mâinile pe insula de bucătărie, de parcă m-ar încolți, Julian își presează șoldurile de ale mele, frecându-și erecția direct între picioarele mele. Dumnezeule mare. Îmi țin respirația și îmi sigilez buzele, încercând să opresc orice sunet să iasă dintre ele, și văd un zâmbet discret înflorind pe buzele lui Julian. — Vezi? Tu nu ești problema... spune el, luând o mână de pe blat și glisând-o în jos pe brațul meu până ajunge la șold. Cred că visez... Gândurile îmi sunt întrerupte când Julian îmi trage șoldul spre el și se împinge mai tare în cea mai sensibilă parte a mea — și de data aceasta, nu pot reține geamătul jos care îmi scapă zgomotos. Mă uit fix la buzele lui Julian în timp ce spune rar: — Dacă e ceva în neregulă, cu siguranță e la nemernicul ăla... Mai ales când porți lenjeria asta... Un zâmbet prostesc îmi apare pe buze în timp ce clipește lent, aplecându-mă ușor. — Ți-a plăcut? — Dacă mi-a plăcut? Se apleacă și el, apropiindu-ne fețele și mai mult, alunecându-și mâna pe coapsele mele goale, pe sub fustă, amenințând să ajungă la zona inghinală. Mi-a fost greu să uit... după cum poți observa. Chicotind, îmi încrucișez picioarele în jurul șoldurilor sale. Pur și simplu ador cât de surprins pare Julian și cum își ține respirația, închizând ochii, încercând să-și schimbe gândurile. Huh, îi pot simți căldura invadându-mi corpul, amestecându-se cu a mea, și pot chiar mirosi parfumul apei sale de colonie intrându-mi delicios în piele. — Nu ar trebui să facem asta... mormăie el, tot cu ochii închiși, de parcă rațiunea ar câștiga bătălia din mintea lui... — Și de ce anume? murmur înapoi, atingându-i bărbia cu buzele, amenințând să urc. — Ești... fiica celui mai bun prieten al meu... Îmi glisez mâinile încet pe cămașa lui, explorând materialul care îmi gâdilă degetele, până ajung în cele din urmă la betelia pantalonilor. Îmi mușc buzele și știu că el poate simți asta, pentru că dinții mei se freacă și ei de bărbia lui. Căldura lui îmi urcă la cap. Știu că îmi pierd mințile. Știu că nu ar trebui să-mi plimb mâna în pantalonii lui, aproape atingând erecția care, din păcate, nu-mi mai atinge chiloții. Și el știe asta — pentru că mâna lui o prinde ferm pe a mea, împiedicându-mă să continui. — Angel... Porecla îmi scapă atât de subtil printre buze încât îmi face pielea să se înfioare. — Nimeni nu trebuie să afle, Julian, șoptesc, mișcându-mi buzele în sus pentru a le întâlni pe ale lui, atingându-ne subtil gurile în timp ce adaug pe același ton scăzut: Doar o dată. — Nu vreau să te rănesc, spune el, aproape în șoaptă, lipit de gura mea. Ochii lui sunt intenși și pot vedea foamea strălucind în ei. Coborând privirea, înțeleg în sfârșit de ce nu se încurcă cu virgine. De fapt, doar simțindu-l frecându-se de mine, știu că e imens. Și asta ar trebui probabil să mă sperie, din moment ce nu am îndrăznit niciodată să-mi introduc propriile degete, dar... Doamne, sunt atât de excitată. Îl vreau. — Nu-mi pasă. Desprinzând mâna pe care o ținea, cobor în cele din urmă la erecția pe care, chiar și prin pantaloni, nu reușesc să o cuprind cum trebuie. Încerc să o strâng și aud un geamăt răgușit scăpând din adâncul gâtului lui Julian. Corpul meu e atât de fierbinte... e ca și cum aș fi un vulcan cu ani de erupție întârziată. — Julian... Asta e fărâma de luciditate care lipsea pentru ca hotărârea lui să se frângă. Mă prinde brusc de ceafă și mă trage într-un sărut fervent, gustându-mi mai întâi buzele înainte de a le forța să se despartă, pentru a-și introduce limba în gura mea, provocând fiori de plăcere când se atinge și se împletește cu a mea. Și mă presează mai tare de șoldul lui, de data aceasta potrivindu-și bărbăția exact pe mijlocul picioarelor mele, frecându-se de clitorisul meu, în timp ce îmi presează sânii de pieptul lui, făcând sărutul mai profund și mai pasional... În timp ce o mână dictează ritmul ținându-mă de ceafă, pot simți cealaltă mână coborând breteaua topului și a sutienului, care poate nu e același pe care l-a văzut aseară, dar care cu siguranță îi va rămâne întipărit în minte. Iar când își desprinde degetele din părul meu, coborând ambele mâini pe șoldurile mele, mă aștept să mă ridice de pe blestemata aia de bancă și să mă ducă în pat... Într-adevăr, Julian pare pe punctul de a face asta... Doar că soneria apartamentului sună, atât de încet încât nu-i dăm prea multă importanță. Dar a doua încercare este rapidă și frenetică, ceea ce ne face să ne desprindem gurile încet. Cu ochii strâns închiși și cu erecția zvâcnind în pantaloni, lipită de chiloții mei uzi, rămâne nemișcat, fără să clintească un singur mușchi. Mă rog la ceruri ca soneria să nu sune din nou, ca să pot continua să mă delectez cu atingerea lui... Dar nu asta se întâmplă, bineînțeles. Julian lasă capul în jos și mormăie, vizibil iritat și dezamăgit. Când își ridică ochii verzi și îmi inspectează fața, Julian își duce mâna cu tandrețe la obrazul meu, depunând un sărut rapid pe buzele mele. — Mă întorc imediat... spune el, mângâindu-mi obrazul cu degetul mare înainte de a se îndepărta. Inima îmi bate frenetic... atât de repede încât pare că îmi va sparge pieptul. Ce naiba fac? Îmi preses genunchii unul de celălalt, încercând să scap de gâdilătura care îmi stăpânește pântecele... — Cathy? Vocea surprinsă a lui Julian mă readuce brusc la realitate. Oh... Desigur... Vizita mea neașteptată probabil i-a stricat planurile... Simt un amestec de anxietate și tristețe ciocănind în pieptul meu, dar mă chinui să mă ridic de pe scaun și să-mi trag fusta în jos, în timp ce îmi aranjez părul care probabil a fost răvășit de sărutul fervent. Sărut. L-am sărutat pe Julian Adams... Cel mai bun prieten al tatălui meu. — Nu, sunt puțin ocupat acum... spune Julian, blocând cu brațul intrarea în apartament. Dar când mă apropii și îmi pun mâna pe spatele lui, simt cum încremenește imediat. Nu-ți face griji, Julian... Nu-ți voi distruge seara. — E în regulă, vin imediat. Mersi pentru sfat, plec acasă. Ofer un zâmbet dulce și mă uit la fata înaltă, care mă privește surprinsă și oarecum... furioasă? Blondă, ochi albaștri, slabă... Da, exact genul lui Julian Adams... Opusul meu complet. Temător, Julian își retrage brațul și îmi permite să trec. Cu obrajii arzând de rușine și poate de alte sentimente pe care nu aș vrea să le recunosc nici măcar față de mine însămi, mă retrag din apartament. Dar înainte de a mă întoarce cu spatele, o salut pe această Cathy cu un zâmbet prietenos. Pașii mei sunt rapizi și în curând îmi descui ușa care, din fericire, este chiar în față, așa că pot dispărea din raza vizuală a amândurora. Bubuitul ușii răsună prea tare. Și în timp ce mă sprijin cu spatele de ea, cobor privirea, ascultând ce se întâmplă afară. — ... Presupun că ești liber acum?