Cuvintele lui Julian nu mă izbesc ca un pumn, dar îmi taie respirația și îmi umezesc ochii. Am nevoie de câteva clipe ca să pricep ce spune... că îmi cere să-i aparțin.
Nu mă grăbește, nu se mișcă, nici măcar nu clipește... Mă privește doar în ochi, așteptând răspunsul care mi-a pierit de pe buze.
Trag adânc aer în piept, privind la degetele noastre împletite, la felul în care mâna mea pare să se
















