Să stau întinsă în patul lui Julian, în liniștea nopții, cu el lângă mine, este... tulburător. Inima îmi bate atât de repede, iar gândul că el ar putea să o audă mă face și mai sfioasă. Totuși, stau cu spatele la el, ascultând sunetul respirației mele și al lui, grea și ritmică. — Julian? îl strig încet, fără să mișc vreun mușchi. — Îhm? murmură el, iar eu îmi strâng buzele, simțindu-mi inima bătâ