Când Julian mă conduce în biroul său și închide ușa după ce intru în încăpere, îmi simt deja inima bătând cu disperare în piept. Mă aștept să tragă draperiile, dar, în schimb, se îndreaptă doar spre birou și se așază. Mă privește atât de intens, încât simt că mi se taie răsuflarea. — De ce nu iei loc? întreabă el pe un ton serios, care îmi trezește fluturi în stomac. Înghit în sec și mă conformez,