Julian mă lasă jos, ținându-mă încă de brațe. Mâinile lui sunt ferme pe pielea mea, dar atingerea lui nu mă doare. Ceea ce mă doare cu adevărat este felul în care se uită la mine chiar acum. — Te-am întrebat ce faci, insistă el, iar vocea lui profundă îmi zgârie auzul. Simt cum lacrimile amenință să-mi umezească ochii. — Angelee... — Dă-mi drumul! Încerc să mă smulg, dar el mă ține și mai strâns,