**Din punctul de vedere al Elenei** Pentru o fracțiune de secundă, m-am gândit să-l ignor. Să-l las pe nenorocitul ăla acolo să se îmbete până la prostie – nu mai e problema mea. Dar chipul lui distrus când a văzut rezultatele alea ADN continua să-mi apară în minte. Și, Dumnezeule, copilul ăla părea atât de pierdut... „La naiba cu tine, Bradley", am mârâit, smulgându-mi haina. Parcă aveam nevoie d