Cedric zăcea pe podea, o respirație adâncă scăpându-i printre buzele crăpate, în același timp în care stomacul îi cârâia obsedant de tare. Se simțea destul de rău, și asta devenise încet constanta, neamintindu-și să se fi simțit normal de mult timp. Erau goluri și în amintirile lui, ca și cum cineva le-ar fi găurit cu un perforator. Aude un alt cârâit după câteva minute și îl acompaniază cu încă u