Liam se plimba agitat prin cameră, în costumul său. Trecuseră trei zile de când nu mai fusese cu fata cu părul șaten și ochii verzi-alună, dar încă era bântuit de amintirile cu ea. Își răvășea părul și își încrucișa brațele, mergând dintr-un capăt în altul al camerei. Toate astea se întâmplau pentru că era atât de intoxicat de ea, încât pierduse controlul în acea noapte și o marcase. Dar mai fusese cu câteva fete în trecut și trecuse peste imediat. Asta îi rămăsese ca o pată permanentă doar pentru că făcuse o greșeală și o marcase. Mârâi frustrat când își aminti cum i se strânsese expresia feței când o alungase în dimineața următoare. Era prima oară când simțea vinovăție pentru vreo acțiune de-ale lui și asta îl irita. Făcuse lucruri și mai rele altor fete, așa că de ce îl bântuia expresia ei tristă? „La naiba!”, mârâi el, izbind cu pumnul în perete. Toată porcăria asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi îmbătat și nu s-ar fi lăsat dus de val după ce distrusese haita aia murdară. Era atât de beat de victoria și puterea lui, încât le spusese războinicilor care îl însoțiseră să iasă și să se distreze, în timp ce el plecase să alerge prin pădure. Cumva, intrase pe teritoriul haitei lui Crimson și, pentru că se simțea stăpânul lumii, își permisese să exploreze haita. Era și foarte excitat. Avea nevoie de o femelă dulce ca să elibereze toată energia aia înăbușită din el. Așa că s-a transformat în forma umană și s-a plimbat deghizat prin Crimson. Când a nimerit în bar, a fost imediat atras de fata cu părul șaten-cenușiu care plângea. Nu era genul lui. El prefera femeile gălăgioase și insuportabile care voiau doar o noapte fierbinte, dar mirosul șatenei îl încânta. A urmărit-o toată noaptea, așteptând să se îmbete suficient ca să devină o pradă ușoară. Știind că ăsta era semnalul lui când ea a început să râdă isteric și să se miște greoi, s-a apropiat de ea și, odată ce ea și-a aruncat capul pe spate ca să-i ofere o vedere completă a corpului și feței ei, un fior i-a străbătut corpul. Dumnezeule mare! Era frumoasă. Bineînțeles, mai văzuse femei mai frumoase, dar femeia din fața lui avea aerul ăsta fragil, dar dominant. Ochii ei verzi-alună și buzele pline îl chemau. Avea dimensiunea perfectă a sânilor pe care o adora, ridicați, nici prea fermi, nici prea moi. Văzu că durerea îi străpungea adânc ochii și ceva îl avertiză să stea departe. În mod normal, evita fetele distruse. Și lupul lui o voia. Lupul lui era o bestie și, dacă refuza ce voia, știa că se va întoarce cumva și o va lua cu forța. Femeia nu-i ușura deloc sarcina, râzând isteric. Totul la ea îl înnebunea. Voia să-și imprime amprenta asupra ei și să-i facă mirosul lui. Era ciudat pentru că lupul lui nu mai fusese niciodată atât de teritorial. Liam se lupta să-și țină lupul sub control când intră în ea. Lupta pentru control, gemetele ei puternice făceau experiența și mai incitantă. Totuși, în momentul în care lupul lui a văzut semnul altuia pe ea, a fost furios și a marcat-o peste el. Asta l-a scos pe Liam din extaz. A fost imediat cuprins de o furie nestăpânită. Totuși, lupul lui s-a luptat până a completat semnul deasupra sânului și la ceafă, lingându-l ca să-l sigileze de ochii lumii. Când a venit dimineața, Liam a îndreptat furia și iritarea pe care le simțea pentru sine către ea. L-a enervat și mai mult când s-a întors de la alergat și a fost excitat de excitația ei. Ce era mai rău era că apărea în visele lui în fiecare noapte; după ce avusese sexul ăla uimitor, visele lui s-au transformat în coșmaruri în care o vedea suferind și implorând ajutorul lui. Întotdeauna îl lăsa pe el și pe lupul lui tulburați. Trebuia să facă ceva în privința asta repede. „Alpha, m-ați chemat”, spuse James, cel mai de încredere războinic și camarad al său, intrând în cameră. „Da”, mormăi el, pufnind și ținându-se de puntea nasului. Ură cum era atras de ea. Ură cum se simțea și știa o singură modalitate de a-și vindeca micile obsesii. Era să o găsească din nou și să o aibă până trecea peste ea sau să o facă să-l urască. „Trimiteți cercetași în Crimson. Trebuie să găsiți o femeie cu părul șaten-cenușiu și ochi verzi-alună. Are pielea ușor trandafirie și este subțire, dar cu șolduri late. Găsiți-o și aduceți-o la mine. Găsiți-o înainte de petrecerea Crimson din seara asta. Trebuie să trec repede peste ea”, ordonă el. James se înclină și ieși repede. Toată ziua a trecut cu James și câțiva dintre războinicii lui căutând, dar totul a fost în zadar. Liam era complet enervat când a ajuns la sala haitei Crimson pentru petrecere. Erau o mulțime de domnișoare frumoase care făceau gesturi și se aruncau asupra lui. L-a făcut să râdă când s-a gândit la numărul nesfârșit de femei care credeau că îl pot îmblânzi și împerechea doar ca să ajungă obsedate de corpul lui și să fie aruncate deoparte când se sătura de ele. Erau câteva destul de drăguțe care i-au captat imaginația în timp ce petrecerea era în desfășurare și a decis că, dacă nu o putea găsi pe șatena, își va descărca frustrarea pe ele în pat. Lui Liam nu-i păsa de Alpha Shane, dar a fost impresionat de strălucirea petrecerii. Shane era puternic și nemilos, dar nu la fel de puternic sau nemilos ca el. Totuși, Liam știa că trebuia verificat ca să nu-i crească aripi și să devină pompos. Până la urmă, Crimson fusese aliat apropiat cu haita pe care tocmai o lovise. Un alt lucru care a sporit și mai mult disprețul lui Liam față de arogantul Shane a fost că îi păsa doar de poziția lui și nu de membrii haitei sale. Fiecare bărbat puternic știa că, pentru a reuși cu adevărat, trebuia să fie atent cu oamenii de care se înconjura. Lui Shane nu-i păsa. Zvonurile spuneau că perechea lui era cea care avea grijă de membrii haitei. Liam a găsit-o dezgustătoare, ura cuvântul, pereche. Nu putea avea niciodată una sau să-și lase haita în mâinile unei femei. Le vedea doar ca pe niște amante gratuite. Sătul de abundență, era gata să spună noapte bună când crainicul a spus. „Și, ca o notă finală, să avem câteva remarci de încheiere de la adorabila Lună a lui Crimson, Nicole Mallory”, urale și aplauze au răsunat în sală. Imediat, Liam a fost curios să o vadă pe așa-zisa Lună. A urmărit-o cum urca pe scenă, împodobită cu o rochie teacă verde pal care îi învăluia curbele și îi complimenta ochii. Ofteză când o recunoscu. La naiba! Arăta glorioasă și toate gândurile de a mai avea vreo altă femeie în acea noapte au dispărut. Lupul lui a început să se dezlănțuie în el. Liam o voia și nu-i păsa dacă era perechea altcuiva. Îi urmărea fiecare mișcare, ochii lui devorându-i corpul. Abia auzi ceva din ce spusese ea. Când termină de vorbit, se duse în culise. Liam se ridică imediat și îi urmări mirosul până o găsi în vestiarul din spatele scenei. Se furișă spre ea. Ea nu-l observă pentru că era prea ocupată să plângă. Oftă iritat, nu era nimic pe care să urască mai mult decât pe cei slabi. „Ne reîntâlnim”, mârâi el. Ea sări înapoi, ochii ei verzi-alună bulbucându-se. Când îl recunoscu, durerea îi străfulgeră prin ochi. „T-tu”, bâigui ea, strângându-și sânii. Liam își supsese dinții. Îl seducea intenționat, realizând că era și notoriul Alpha al haitei Dark Moon? Ea gâfâi, iar frica îi țâșni din pori. Liam chicoti întunecat, desfătându-se în frica ei. „Ești la fel de nemilos cum se spune.” Rânji ea, ridicându-se în picioare. Liam mârâi, ura iritarea și ura față de el care îi străfulgerau în ochi. Era excitat, dar ea nu era. Părea să-l deteste. Mâriind din nou, o prinse în brațe, gura lui găsindu-și automat semnul de deasupra pieptului și atingându-l; respirația ei încetă pentru o clipă. El chicoti: „Vii acasă cu mine”. „Niciodată”, replică ea, respirația ei grea, ochii ei fluturând deschizându-se și închizându-se. „Asta e haita mea. Sunt Luna.” Liam zâmbi, „Vom vedea.” Spuse el, dându-i drumul. Era surprinzător de mulțumit, deoarece mirosul excitației ei inundă camera în timp ce se întorcea la locul lui în sala haitei. El a venit cu un plan simplu. Imediat după ce evenimentul se termina, el urma să negocieze pentru ea cu Shane și, dacă îl refuza, el urma să aducă iadul în Crimson. Lună sau nu, ea era a lui. Când o avea, urma să folosească toate mijloacele pentru a rupe vraja pe care o avea asupra lui și când vraja aia era ruptă, urma să o arunce deoparte. Era un plan perfect care îl făcu să zâmbească.