Nicole gemu, împingându-se de pe pat. Nu înțelegea genul de vise umede pe care tocmai le avusese și nici cum ajunsese acasă. În mod normal, când încerca să se înece în alcool, leșina în bar și se trezea dimineața devreme în același loc. Își frecă ochii, întrebându-se de ce era încă udă. Deschise ochii și se trezi într-o cameră necunoscută. Ochii i se deschiseră larg și inima începu să-i bată cu putere. Amintirile nopții precedente îi năvăliră în minte. Fusese beată turtă și un străin îi furase băutura și îi achitase nota, dar pentru că era furioasă, l-a urmărit și... A fost dusă înapoi în alee, unde el râdea și se apleca asupra ei. "Nu mă așteptam să muști momeala", murmură el, vocea lui electrificându-i nervii. O mirosi la gât și scoase un gemat adânc. Nicole înghiți gemătul care amenința să erupă din ea. "Știi, când domnițele vin după mine, vin să mă seducă și să-mi mulțumească că le-am achitat nota. Dar tu, tu ești de altă categorie", șopti el. Un fior îi străbătu șira spinării lui Nicole. Capul îi vâjâia de confuzie și corpul îi era saturat de excitația lui. Își dădu seama că era un lup puternic, deoarece dominația lui o făcea pe lupoaica ei să vibreze de respect. Ceea ce Nicole nu înțelegea era de ce corpul ei reacționa la vocea lui. Nici măcar nu o atinsese... Ultima dată când verificase, era sigură că ura sexul, mai ales după ce fusese abuzată de Shane. De fapt, nu-și amintea ultima dată când fusese excitată și totuși, iată că trupul ei reacționa la un străin total. Ceva la el o magnetiza. O excita și o speria în același timp. Mâinile lui o apucară de talie și îi sărută cu putere gâtul, atingându-l ușor. Acel singur act trimise valuri de plăcere prin ea. Nu știa cum, dar mâinile ei coborâră... Deodată, el scoase un mârâit agresiv și îi luă gura. "Nu putem face asta aici", spuse el cu o voce încordată. Sărutul lui era pe atât de insistent, pe atât de stimulant. Gâfâind, întrerupse sărutul, o aruncă peste umăr și plecă. O duse într-o cameră necunoscută, o trânti pe pat și o acoperi... Nicole era încă amețită de ceea ce trăise cu o noapte înainte. Era copleșită din nou de nevoia de el. Nimeni nu o mai făcuse să se simtă așa, niciodată. "Știu, am tendința să las acest efect asupra oamenilor", chicoti o voce. A revenit imediat la realitate. Inima îi bubuia în piept și capul i se întoarse brusc în direcția lui. Era absolut uimită de priveliștea lui. Bărbatul ei misterios era sprijinit de perete cu un zâmbet ușor schițat pe buze. Părul lui blond murdar îi cădea peste ochii lui visători, albaștri deschis, care îi găureau trupul. Mușchii lui bine definiți erau acoperiți cu mai multe tatuaje decât văzuse vreodată pe corpul cuiva în viața ei. Clipi, era superb. Recunoștința față de el o copleși. "Eu-", începu ea să spună. "Ce dracu' mai cauți aici?" mârâi el brusc, desprinzându-se de perete. Furia îi ardea în ochi. Ochii lui Nicole se plimbară prin jur și gura ei formă un O. "Am ieșit la alergarea mea de dimineață ca să-ți dau șansa să te cureți și să dispari dracului. Ce credeai că e asta?" răbufni el, pășind înainte. Brusc, Nicole sări în picioare. Inima ei și starea ei pașnică se spulberară în miliarde de bucăți. Acest scenariu era prea familiar. Lacrimi îi încețoșară vederea. "A fost o aventură de o noapte, nenorocito! De ce mai ești aici?" întrebă el, dominația lui proiectând furia din vocea lui și o tăie ca o sabie. Lup Alpha! O avertizară simțurile ei. Corpul ei tremura în timp ce se chinuia să se îmbrace. Cantitatea de rușine și prostie pe care o simțea amenința să o înghită. Bărbatul misterios chicoti la ea, vocea lui picurând iritare și dezgust în timp ce ea se zbătea prin cameră. "Dispari!" spuse el, apucând-o cu brutalitate și aruncând-o afară din cameră. Restul lucrurilor ei au urmat exemplul și trânti ușa în fața ei. Lacrimile începură să curgă. Era același mod în care o tratase Shane după prima lor noapte împreună. Se ghemu pe podea în afara ușii lui, plângând în hohote. Așa fusese folosită de partenerul ei. Doamne, era atât de proastă. De aceea se trezea cu oameni care îi expuneau prostia. Shane avea dreptate, plângea ea. Era inutilă. Era doar o jucărie pentru lupi și nimic mai mult. De ce altfel ar trata-o cineva pe care tocmai îl întâlnise exact la fel ca Shane? Nu mai voia să trăiască așa. Voia să-l părăsească pe Shane și să fie fericită pentru totdeauna. Măcar de ar putea să plătească datoria familiei ei și să plece în pace. După un timp, își șterse lacrimile și își puse restul hainelor. Apoi, încet, se ridică și se târâi afară din motel. "Unde ai fost?" mârâi Shane în momentul în care intră în casa haitei Crimson. Umerii lui Nicole erau aduși și ochii îi erau fixați pe podea. Shane o apucă de cămașă și o mirosi. "De ce mirosi a alt bărbat? Nu știi că ești a mea?" mârâi el, plesnind-o. Dându-i drumul la cămașă, o trase de păr. "Răspunde-mi!" urlă el furios. "La bar", se văică Nicole, Shane mormăi și o plesni din nou și de data asta, mai tare. Nicole scoase un strigăt, iar durerea îi explodă în cap. Indiferent de câte ori fusese lovită de Shane, tot durea ca naiba de fiecare dată. "Ce caută Luna poporului din nou într-un bar? Nebuno! Ce ți-am spus despre vizitarea barului?" șuieră Shane, trăgând-o până ajunseră în bucătărie. "N-nu, nu, n-u", se văică Nicole, "Pot explica. Eram beată și am leșinat." Cu un rânjet malefic, Shane ridică biciul de argint pe care îl personalizase pentru ea. Nicole tremura profund. Rănile provocate de biciul de argint dureau de o mie de ori mai mult. Ori de câte ori era biciuită cu el, era ca și cum ar fi fost incendiată. "Curvo, ce ți-am spus despre bar?" "Promit, nu o voi mai face niciodată!" țipă Nicole și se zbătu în strânsoarea lui. "Promit. Te rog!" Shane o împinse la podea și începu să o lovească cu piciorul. Ochii îi erau aprinși de excitare. Apoi, ridicând biciul, o biciui de nenumărate ori. Nicole scoase un țipăt pătrunzător. Mirosul de carne arsă combinat cu sângele ei parfuma aerul. Biciul îi sfâșie carnea și sângele ei țâșni afară. Durerea o străbătu ca o sabie și îi orbi vederea. Scuipă sânge și gâfâi după aer. "Nebuno, te-am avertizat să nu îndrăznești să mă provoci. Până nu-ți vei achita datoria, vei face ce-ți spun eu." Poc! O altă lovitură urmă. Nicole țipă, în timp ce o durere pătrunzătoare îi străbătu corpul ca un fulger. Inspiră brusc, strânse din dinți și încercă să se concentreze pe altceva decât pe durere. Era pe cale să mai dea o lovitură când Beta haitei năvăli gâfâind. "Shane! Alpha Shane! Alpha haitei Lunii Întunecate este aici!" anunță el. Shane îngheță, dându-i lui Nicole puțin timp să-și revină. Se târâi cât mai departe de Shane posibil. Sângele ei era întins peste tot. Cu fiecare mișcare, oasele ei amenințau să se rupă. "C-ce?" înghiți Shane, lăsând încet biciul jos. Alpha Lunii Întunecate era cea mai nemiloasă ființă cunoscută de specia vârcolacilor. Nu numai că era extrem de dominant. Lupul lui era ca o bestie. Recent se întorsese din război cu o haită care îndrăznise să-l sfideze; îi măcelărise pe toți din acea haită. "Zvonurile spun că a sosit la Crimson aseară și a păstrat un profil scăzut. Războinicii haitei mi-au spus că el și oamenii lui se îndreaptă să te vadă", îl informă ursul său. Nicole nu putea fi mai recunoscătoare pentru o astfel de distragere a atenției. Îl binecuvântă pe Alpha Lunii Întunecate pentru că o salvase și îi redusese pedeapsa. În ciuda durerii care îi zguduia corpul, putea simți frica emanând din Shane și Beta lui. O făcu să se simtă mult mai bine. "La naiba", mârâi Shane, "Spune-i Omega să pregătească un banchet pentru a sărbători sosirea lui și victoria lui recentă. Vom semna un armistițiu pentru a dovedi că nu suntem în dușmănie cu el și cu haita lui. Nimeni, adică nimeni, nu ar trebui să-l enerveze pe el sau pe echipajul lui. Să sperăm doar că îl vom îmbuna cu petrecerea și armistițiul și că va trece pe aici fără să ne termine pe toți." "Da, Alpha", dădu din cap Beta lui, "D-dar trebuie să mergi să-l întâmpini. Se îndreaptă spre Casa Haitei." Shane mârâi frustrat, "Scoateți-o pe curva asta de aici și curățați mizeria asta." "Da, Alpha." Beta lui își plecă capul în timp ce Shane ieși din cameră. Nicole oftă, bucuroasă că Shane va fi foarte distras până când Mighty Alpha va pleca. Poate, doar poate, dacă ar fi suficient de distras, s-ar putea gândi în sfârșit la o modalitate de a-și plăti datoriile și apoi de a scăpa în libertatea ei. Nicole gemu, împingându-se de pe pat. Nu înțelegea tipul de vise umede pe care tocmai le avusese și nici cum ajunsese acasă. În mod normal, când încerca să se înece în alcool, leșina în bar și se trezea dimineața devreme în același loc. Își frecă ochii, întrebându-se de ce era încă udă. Deschise ochii și se trezi într-o cameră necunoscută. Ochii i se deschiseră larg și inima începu să-i bată cu putere. Amintirile nopții precedente îi năvăliră în minte. Fusese beată moartă și un străin îi furase băutura și îi achitase nota, dar pentru că era furioasă, l-a urmărit și... A fost dusă înapoi în alee, unde el râdea și se apleca asupra ei. "Nu mă așteptam să muști momeala", murmură el, vocea lui electrificându-i nervii. O mirosi la gât și scoase un gemăt adânc. Nicole înghiți gemătul care amenința să erupă din ea. "Știi, când domnițele vin după mine, vin să mă seducă și să-mi mulțumească că le-am achitat nota. Dar tu, tu ești de altă categorie", șopti el. Un fior îi străbătu șira spinării lui Nicole. Capul îi vâjâia de confuzie și corpul îi era saturat de excitația lui. Își dădu seama că era un lup puternic, deoarece dominația lui o făcea pe lupoaica ei să vibreze de respect. Ceea ce Nicole nu înțelegea era de ce corpul ei reacționa la vocea lui. Nici măcar nu o atinsese... Ultima dată când verificase, era sigură că ura sexul, mai ales după ce fusese abuzată de Shane. De fapt, nu-și amintea ultima dată când fusese excitată și totuși, iată că trupul ei reacționa la un străin total. Ceva la el o magnetiza. O excita și o speria în același timp. Mâinile lui o apucară de talie și îi sărută cu putere gâtul, atingându-l ușor. Acel singur act trimise valuri de plăcere prin ea. Nu știa cum, dar mâinile ei coborâră... Deodată, el scoase un mârâit agresiv și îi luă gura. "Nu putem face asta aici", spuse el cu o voce încordată. Sărutul lui era pe atât de insistent, pe atât de stimulant. Gâfâind, întrerupse sărutul, o aruncă peste umăr și plecă. O duse într-o cameră necunoscută, o trânti pe pat și o acoperi... Nicole era încă amețită de ceea ce trăise cu o noapte înainte. Era copleșită din nou de nevoia de el. Nimeni nu o mai făcuse să se simtă așa, niciodată. "Știu, am tendința să las acest efect asupra oamenilor", chicoti o voce. A revenit imediat la realitate. Inima îi bubuia în piept și capul i se întoarse brusc în direcția lui. Era absolut uimită de priveliștea lui. Bărbatul ei misterios era sprijinit de perete cu un zâmbet ușor schițat pe buze. Părul lui blond murdar îi cădea peste ochii lui visători, albaștri deschis, care îi găureau trupul. Mușchii lui bine definiți erau acoperiți cu mai multe tatuaje decât văzuse vreodată pe corpul cuiva în viața ei. Clipi, era superb. Recunoștința față de el o copleși. "Eu-", începu ea să spună. "Ce dracu' mai cauți aici?" mârâi el brusc, desprinzându-se de perete. Furia îi ardea în ochi. Ochii lui Nicole se plimbară prin jur și gura ei formă un O. "Am ieșit la alergarea mea de dimineață ca să-ți dau șansa să te cureți și să dispari dracului. Ce credeai că e asta?" răbufni el, pășind înainte. Brusc, Nicole sări în picioare. Inima ei și starea ei pașnică se spulberară în miliarde de bucăți. Acest scenariu era prea familiar. Lacrimi îi încețoșară vederea. "A fost o aventură de o noapte, nenorocito! De ce mai ești aici?" întrebă el, dominația lui proiectând furia din vocea lui și o tăie ca o sabie. Lup Alpha! O avertizară simțurile ei. Corpul ei tremura în timp ce se chinuia să se îmbrace. Cantitatea de rușine și prostie pe care o simțea amenința să o înghită. Bărbatul misterios chicoti la ea, vocea lui picurând iritare și dezgust în timp ce ea se zbătea prin cameră. "Dispari!" spuse el, apucând-o cu brutalitate și aruncând-o afară din cameră. Restul lucrurilor ei au urmat exemplul și trânti ușa în fața ei. Lacrimile începură să curgă. Era același mod în care o tratase Shane după prima lor noapte împreună. Se ghemu pe podea în afara ușii lui, plângând în hohote. Așa fusese folosită de partenerul ei. Doamne, era atât de proastă. De aceea se trezea cu oameni care îi expuneau prostia. Shane avea dreptate, plângea ea. Era inutilă. Era doar o jucărie pentru lupi și nimic mai mult. De ce altfel ar trata-o cineva pe care tocmai îl întâlnise exact la fel ca Shane? Nu mai voia să trăiască așa. Voia să-l părăsească pe Shane și să fie fericită pentru totdeauna. Măcar de ar putea să plătească datoria familiei ei și să plece în pace. După un timp, își șterse lacrimile și își puse restul hainelor. Apoi, încet, se ridică și se târâi afară din motel. "Unde ai fost?" mârâi Shane în momentul în care intră în casa haitei Crimson. Umerii lui Nicole erau aduși și ochii îi erau fixați pe podea. Shane o apucă de cămașă și o mirosi. "De ce mirosi a alt bărbat? Nu știi că ești a mea?" mârâi el, plesnind-o. Dându-i drumul la cămașă, o trase de păr. "Răspunde-mi!" urlă el furios. "La bar", se văică Nicole, Shane mormăi și o plesni din nou și de data asta, mai tare. Nicole scoase un strigăt, iar durerea îi explodă în cap. Indiferent de câte ori fusese lovită de Shane, tot durea ca naiba de fiecare dată. "Ce caută Luna poporului din nou într-un bar? Nebuno! Ce ți-am spus despre vizitarea barului?" șuieră Shane, trăgând-o până ajunseră în bucătărie. "N-nu, nu, n-u", se văică Nicole, "Pot explica. Eram beată și am leșinat." Cu un rânjet malefic, Shane ridică biciul de argint pe care îl personalizase pentru ea. Nicole tremura profund. Rănile provocate de biciul de argint dureau de o mie de ori mai mult. Ori de câte ori era biciuită cu el, era ca și cum ar fi fost incendiată. "Curvo, ce ți-am spus despre bar?" "Promit, nu o voi mai face niciodată!" țipă Nicole și se zbătu în strânsoarea lui. "Promit. Te rog!" Shane o împinse la podea și începu să o lovească cu piciorul. Ochii îi erau aprinși de excitare. Apoi, ridicând biciul, o biciui de nenumărate ori. Nicole scoase un țipăt pătrunzător. Mirosul de carne arsă combinat cu sângele ei parfuma aerul. Biciul îi sfâșie carnea și sângele ei țâșni afară. Durerea o străbătu ca o sabie și îi orbi vederea. Scuipă sânge și gâfâi după aer. "Nebuno, te-am avertizat să nu îndrăznești să mă provoci. Până nu-ți vei achita datoria, vei face ce-ți spun eu." Poc! O altă lovitură urmă. Nicole țipă, în timp ce o durere pătrunzătoare îi străbătu corpul ca un fulger. Inspiră brusc, strânse din dinți și încercă să se concentreze pe altceva decât pe durere. Era pe cale să mai dea o lovitură când Beta haitei năvăli gâfâind. "Shane! Alpha Shane! Alpha haitei Lunii Întunecate este aici!" anunță el. Shane îngheță, dându-i lui Nicole puțin timp să-și revină. Se târâi cât mai departe de Shane posibil. Sângele ei era întins peste tot. Cu fiecare mișcare, oasele ei amenințau să se rupă. "C-ce?" înghiți Shane, lăsând încet biciul jos. Alpha Lunii Întunecate era cea mai nemiloasă ființă cunoscută de specia vârcolacilor. Nu numai că era extrem de dominant. Lupul lui era ca o bestie. Recent se întorsese din război cu o haită care îndrăznise să-l sfideze; îi măcelărise pe toți din acea haită. "Zvonurile spun că a sosit la Crimson aseară și a păstrat un profil scăzut. Războinicii haitei mi-au spus că el și oamenii lui se îndreaptă să te vadă", îl informă ursul său. Nicole nu putea fi mai recunoscătoare pentru o astfel de distragere a atenției. Îl binecuvântă pe Alpha Lunii Întunecate pentru că o salvase și îi redusese pedeapsa. În ciuda durerii care îi zguduia corpul, putea simți frica emanând din Shane și Beta lui. O făcu să se simtă mult mai bine. "La naiba", mârâi Shane, "Spune-i Omega să pregătească un banchet pentru a sărbători sosirea lui și victoria lui recentă. Vom semna un armistițiu pentru a dovedi că nu suntem în dușmănie cu el și cu haita lui. Nimeni, adică nimeni, nu ar trebui să-l enerveze pe el sau pe echipajul lui. Să sperăm doar că îl vom îmbuna cu petrecerea și armistițiul și că va trece pe aici fără să ne termine pe toți." "Da, Alpha", dădu din cap Beta lui, "D-dar trebuie să mergi să-l întâmpini. Se îndreaptă spre Casa Haitei." Shane mârâi frustrat, "Scoateți-o pe curva asta de aici și curățați mizeria asta." "Da, Alpha." Beta lui își plecă capul în timp ce Shane ieși din cameră. Nicole oftă, bucuroasă că Shane va fi foarte distras până când Mighty Alpha va pleca. Poate, doar poate, dacă ar fi suficient de distras, s-ar putea gândi în sfârșit la o modalitate de a-și plăti datoriile și apoi de a scăpa în libertatea ei.