Perspectiva lui Edward M-am lăsat pe spătarul scaunului, urmărindu-l pe Patrick Montgomery cum își ieșea din minți în biroul meu. Se plimba agitat, cu fața roșie, gesticulând frenetic în timp ce urla despre „noul” contract. Mi-am păstrat expresia calmă, aproape plictisită, dar în interiorul meu, eram amuzat. Omul era previzibil – un jucător lacom care nu știa când să renunțe. — Este absurd, Edward