RYAN
Lumina difuză a camerei de spital pâlpâia ușor, proiectând umbre lungi pe pereții albi și sterili.
Stăteam pe scaunul incomod, privind figura adormită a Violetei, respirația mea superficială în timp ce urmăream ridicarea și coborârea lentă a pieptului ei. Arăta fragilă, prea palidă și vânătă. Bâzâitul moale al monitorului cardiac era singurul lucru care mă ținea întreg la minte.
Un milion de
















