CAPITOLUL PATRU ZECI ȘI UNU RYAN TIC, TIC, TIC Mă uitam fix la ceasul de perete care ticăia, implacabil, sunetul zgâriindu-mi nervii. Au trecut cinci ore, cinci ore de la apel și totuși nu s-a făcut nimic. Bineînțeles, aproape au strâns banii, dar nemernicul încă își juca jocurile lui șirete. Mi-am frecat ușor tâmplele, încercând să-mi calmez frustrarea care mă rodea. Uram totul, uram să recunosc