„O să fie bine”, a asigurat Cherise, cuvintele ei liniștitoare aducând o sclipire de speranță mamei îngrijorate. Ea a verificat ușor pulsul slab al băiatului, degetele ei simțind răceala și umezeala pielii lui, care erau semne clare de suferință. „Are probleme cu inima? Și este prima oară când zboară?”, a întrebat Cherise, vocea ei fiind impregnată de îngrijorare. Expresia mamei s-a destrămat de remușcare. „N-ar fi trebuit să-l aduc. Am dat greș cu el”, a plâns ea, mustrându-se și chiar lovindu-și obrajii de vină. Observând căderea nervoasă a mamei, Morris a făcut discret semn unei însoțitoare de zbor să o consoleze, asigurându-se că nu va perturba intervenția lor de urgență. Cherise a acționat rapid, descheind gulerul băiatului pentru a se asigura că are căile respiratorii deschise și începând resuscitarea cardiopulmonară cu un ritm constant. În timp ce apăsa pe pieptul lui, conștiința băiatului a oscilat, dar ochii lui au rămas închiși. Văzând semnele unei probleme cardiace și neavând acces la nitroglicerină sau acupunctură cu un zbor lung înainte, Cherise a optat pentru a folosi presopunctura. Rapid, i-a desfăcut cămașa băiatului, mișcările ei fiind sigure și pricepute. Lângă ea, privirea lui Morris s-a ascuțit pentru un moment, dar apoi a dispărut la fel de repede cum apăruse. Cherise a apăsat ferm și repetat un punct de pe piept, apoi a masat puncte pe partea interioară a încheieturii mâinii, centrul pieptului, încheietura mâinii de partea inimii și partea superioară a spatelui. În decurs de 20 de minute, pulsul băiatului s-a îmbunătățit și și-a recăpătat conștiința. Ochii băiatului s-au deschis și a văzut-o pe Cherise, care i s-a părut un înger. „M-ai salvat, nu-i așa? Ești atât de frumoasă!”, a exclamat el. Mama, cu fața udă de lacrimi, a încercat să îngenuncheze în semn de recunoștință, dar Cherise a oprit-o cu blândețe. „Odihnește-te liniștit, micuțule. Doctorii te vor examina odată ce vom ateriza”, i-a șoptit Cherise cu voce blândă băiatului, vocea ei fiind la fel de liniștitoare ca un cântec de leagăn. Pasagerii, ușurați, nu o mai vedeau pe Cherise doar ca pe o femeie atrăgătoare, ci ca pe un adevărat vindecător. Morris, vizibil impresionat, s-a uitat la Cherise cu un respect nou. I-a oferit un șervețel și i-a tamponat ușor fruntea înainte ca ea să apuce să o facă. „A fost intens. Stai, lasă-mă”, a vorbit el încet. Cherise, luată prin surprindere, dar recunoscătoare, a acceptat ajutorul lui Morris. Trebuia să recunoască, era incredibil de atrăgător – trăsăturile lui sculptate, comportamentul său impunător. Frumos nu era suficient pentru a-l descrie. „Mulțumesc”, a spus ea, zâmbetul ei dezvăluindu-i gropițele. În timp ce sistemul de sonorizare începea anunțul de siguranță premergător aterizării, Cherise și Morris s-au întors la locurile lor în clasa business. Truman, necunoscător al evenimentelor anterioare, s-a trezit și s-a întins, părul lui fiind ciufulit de somn. În drum spre toaletă, i-a observat pe Cherise și Morris împreună. „Tu… Ce se întâmplă între tine și frumusețea asta?”, a întrebat el, vocea lui fiind plină de uimire. Cherise, încă încercând să-și recapete răsuflarea, nu a răspuns. Doar s-a așezat, și-a pus centura și a băut apă pe nerăsuflate. „Eram în spate”, a spus Morris disprețuitor. „Grăbește-te. Aterizăm.” Truman s-a scărpinat la cap, confuz. 'Morris era cu bomba asta? Visez? Trebuie să mă spăl pe față ca să mă revigorez. Ăsta trebuie să fie un vis.'