Tensiunea din cabină fusese densă ca ceața, dar starea de spirit a lui Morris a risipit-o ca soarele care străpunge norii, aducând un sentiment de ușurare. Truman era pe punctul de a se prezenta când Morris, ca și cum i-ar fi simțit intențiile, l-a interceptat. "Ia locul meu. Tu ai făcut mizeria, așa că facem schimb." Tonul lui nu lăsa loc de argumente; era mai mult decât o sugestie. Truman, înfricoșat de amenințare, s-a conformat și a luat locul lui. A încercat să arunce priviri furișe spre femeia pe care o admira, dar despărțirea era prea înaltă și putea simți privirea ostilă a lui Morris de fiecare dată când se mișca. A murmurat încet, "Ce-i cu mine? Nu am dormit suficient?" Hotărând să se odihnească puțin, plănuia să vorbească cu ea înainte de aterizare. Morris a luat locul lui Truman, care era direct în linie cu cel al lui Cherise, un mic culoar între ei. S-a uitat la Cherise, care privea pe fereastră, scăldată în lumina soarelui care îi făcea pielea să arate radiantă. Avea o frumusețe aproape nepământeană, trăsăturile ei fiind atât de izbitor de perfecte încât păreau să sfideze obișnuitul. Morris nu s-a putut abține să nu zâmbească, dar apoi s-a încruntat, observând că pantalonii scurți erau cam prea scurți, picioarele ei fiind expuse într-un mod în care simțea nevoia să o protejeze. O însoțitoare de zbor a reamintit tuturor să-și pună centurile de siguranță, iar avionul a decolat, zburând prin nori. Cherise și-a pus masca de ochi și s-a așezat pentru un pui de somn. La clasa business era liniște și confort, toată lumea, cu excepția lui Morris, ațipind. După două ore de zbor, un anunț urgent a spulberat liniștea. "Este vreun doctor la bord? Un copil de șapte ani din clasa economică, scaunul 27J, s-a prăbușit. Avem nevoie de ajutor imediat!" Cherise și-a scos masca de ochi, și-a prins repede părul și s-a grăbit spre scaunul 27J, cu Morris urmând-o îndeaproape. În clasa economică, anxietatea se instala. Unii erau îngrijorați pentru viața copilului, în timp ce alții erau îngrijorați de planurile lor de călătorie. La sosire, Cherise a găsit un copil întins pe o saltea, palid, cu mama lui strigând disperată lângă el. "Sunt doctor. Păstrați pe toată lumea calmă și nu deranjați. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Betrico, la o oră distanță. Pregătiți personalul medical de acolo," a poruncit Cherise, cu voce fermă și încrezătoare. Ceilalți pasageri și echipajul s-au uitat la Cherise cu scepticism, tinerețea și frumusețea ei necorespunzând așteptărilor lor de doctor. Dar Morris avea încredere în ea și, cu avionul sus pe cer și într-o situație de urgență, ea era singura lor speranță. Văzând ezitarea, Morris i-a spus șefului de cabină, "Aranjați asta. Îmi asum responsabilitatea dacă ceva merge prost." Șeful de cabină, experimentat din anii petrecuți în aer și bine conectat în cercurile de elită din Betrico, l-a recunoscut imediat pe Morris și s-a conformat rapid. Cherise a dat din cap către Morris, un mulțumesc tăcut. Buzele lui Morris s-au curbat într-un zâmbet ușor. În loc să se întoarcă la clasa business, a ales să rămână prin apropiere, asigurându-se că nimeni nu o va deranja pe Cherise. A stat liniștit într-un loc gol, vegheând asupra lucrurilor ca un gardian. Cherise s-a așezat pe vine și s-a uitat la mama copilului, spunând, "Aveți încredere în mine." Privirea liniștitoare a lui Cherise părea să o liniștească pe mama copilului. "Bine, am încredere în tine. Te rog, ajută-mi copilul," a implorat mama.