În momentul în care Sophie a deschis ușa, creierul i-a spus că ceea ce vedea era un vis, nu realitate. Dar era real. La urma urmei, își imaginase momentul acesta iar și iar, de-a lungul vieții. Visul consta în faptul că ajungea într-un punct de înfrângere totală sub viața în care fusese aruncată și, exact când se apropia de punctul culminant, deschidea ușa și mama ei era acolo, gata să o cuprindă