Poate de-asta mă desprind de pe perete, prinzând privirea sălbatică și anxioasă a Oliviei. Văd neliniștea, felul în care se învârte, cu mâinile în aer, ca și cum n-ar avea idee ce să facă. Începe să se strecoare spre hol, dar Cara o apucă de braț, trăgând-o înapoi. Privirea Oliviei se izbește de a mea. Și dintr-odată mai sunt doar treizeci de secunde până la miezul nopții. Și încep să mă mișc. Și