„Nu, nu, nu, nu! Olivia, nu. Ești de ajuns! Ești prea mult! Prea bună!” Își aruncă capul pe spate și geme la ochii mei lăcrimoși. N-o să mint, am puterea să-i opresc acum că el se destramă, dar îi las să curgă, doar ca să obțin puțină indulgență. „Ollie. La naiba.” Brațele lui mă cuprind, legănându-ne dintr-o parte în alta. Îmi ascund zâmbetul victorios în pieptul lui. „Mă face fericită, Jer.” Dân