PERSPECTIVA LUI LUCIEN
— Arăți ca naiba. Ce-ai pățit? spuse Skylar, închizând în urma ei ușa camerei sale.
— Tu ce crezi? am mârâit la ea, prăbușindu-mă epuizat pe unul dintre scaunele ei.
— Ridică-te! țipă ea. Vocea ei bruscă și puternică mă făcu să tresar ca un soldat care răspunde la un ordin. Am sărit ca ars de pe scaun, apoi am fulgerat-o cu privirea. Nu vreau să-mi pătezi scaunele cu sânge.
















