Înghit în sec când ne apropiem de patul de jos al lui Luca, pentru că sunt complet ieșită din elementul meu – n-am mai fost niciodată, niciodată, în patul unui băiat, cu excepția, evident, a unui membru al familiei mele – Dar Luca, spre ușurarea mea, îmi face semn spre capul patului, înainte de a se așeza la celălalt capăt, rezemându-se de cadrul metalic cu un picior îndoit la genunchi, cu brațul