Rafe se uită la mine cu o grimasă mică, scoțând încet plicul din cutie și pregătindu-se să-l bage în buzunarul de la spate pentru mai târziu, nedorind să mă facă să mă uit. „Nu, citește-l!” spun, fluturându-mi mâinile spre el și străduindu-mă să-mi ascund dezamăgirea adânc în stomac. Pentru că, vreau să spun, știu că dacă mama ar ști că sunt aici, nu m-ar fi lăsat niciodată pe dinafară – probabil