Luca scoate un râs amar și își vâră mâinile în buzunare. „Serios?” spune el, vocea lui sunând puțin obosită. „Tu ești aici?” Mă strâmb puțin, făcând un pas înapoi după copac. „E… rău? Pot… să plec.” „Nu,” spune el, înclinându-și capul și invitându-mă mai aproape. „Cred că… adică, nu sunt surprins. Despre cine naiba altcineva aș visa.” Îmi mușc puțin buza, zâmbind și apropiindu-mă de el, oprindu