Freya gonea prin pădure cu o viteză amețitoare, labele ei lovind pământul moale al pădurii în timp ce se propulsa înainte cu fiecare strop de putere pe care îl avea în ea. Copacii impunători treceau pe lângă ea ca niște fulgere în timp ce lupta împotriva epuizării care îi trăgea de mușchi, luptând să pună o labă după alta, în ciuda cât de mult își dorea să se prăbușească la pământ de oboseală. F