Kharys înlemni când un bărbat frumos într-un mod diabolic, cu o constituție musculoasă, apăru în prag, și în timp ce toți ceilalți se uitau confuzi, bărbatul o privea doar pe ea. Cu ochii lui strălucitori fixați pe ea, Kharys simți cum inima îi bate atât de repede încât ar fi jurat că îi va sări din piept în orice moment. Și astfel, chiar înainte ca lupul ei să-i șoptească o confirmare în minte, Kharys știa deja, că bărbatul care stătea în fața ei era sufletul ei pereche. Dar era o mică problemă, Kharys nu își dorea un suflet pereche, nu și-a dorit niciodată și cu siguranță nu își dorea un suflet pereche din Haitei Urletului Sângeros. Aceeași Haite a Urletului Sângeros care trăia după reguli barbare, considerându-și femelele slabe și supuse în mod natural, incapabile de fapte mărețe. Mai rău, Kharys putea simți aura dominantă emanând de la acest mascul, mult mai dominantă decât propria ei aură. Și astfel, Kharys știa că acesta nu era doar un lup oarecare din Urletul Sângeros, era Alpha Xandros Dragen din Urletul Sângeros...cunoscut în lumea supranaturală drept Demon Alpha. Un titlu pe care și l-a câștigat pe bună dreptate prin cruzimea și sălbăticia sa. Nimeni nu se mișcă, nimeni nu spuse nimic, ca și cum timpul s-ar fi oprit și toată lumea aștepta ca cineva să apese butonul de redare. Kharys rupse atmosfera înghețată făcând un pas înapoi, iar ochii strălucitori ai lui Alpha Xandros îi urmăriră mișcarea. Ca și cum ar fi știut exact ce intenționa Kharys să facă, un mârâit aprig îi scăpă de pe buze. "Nici măcar să nu îndrăznești!" mârâi Alpha Xandros, dar Kharys nu-i păsa deloc de ceea ce credea el. Kharys știa exact ce fel de loc era Haita Urletului Sângeros, o haită arhaică și barbară care încă urma vechile obiceiuri. Femelele din Urletul Sângeros erau tratate ca proprietăți, decorațiuni și ornamente, nu li se permitea să se angajeze în luptă sau să poarte titluri și roluri de conducere. Nu li se permitea să conducă, să antreneze sau să lupte, tot ce făceau era să nască moștenitori pentru a continua descendența sufletelor lor pereche, nu erau tratate ca lupi, erau mașini de produs bebeluși. Care ar fi exact soarta ei dacă ar ajunge într-o astfel de haită? Nu și-ar putea îndeplini îndatoririle față de Ordinul Licantropilor Sacri și ar trăi o existență chiar mai rea decât un prizonier. "Nu cred că a fugi de sufletul nostru pereche este o idee bună..." vorbi în sfârșit lupul lui Kharys prin conexiunea lor mentală. "Ai o idee mai bună? Sunt deschisă la sugestii." Gândi Kharys înapoi la lupul ei, în timp ce îl privea pe Alpha Xandros știind că lupul lui este chiar la suprafață și că va sări în orice moment. "Kharys, știu la ce te gândești. Nu o face. Supune-te." Gândi Alpha Regan către Kharys prin legătura haitei, deoarece știa, de asemenea, suficient de bine că următoarea mișcare a lui Kharys va fi ceva drastic. "Supune-te?! Niciodată!" Gândi Kharys înapoi cu furie. "Asta nu se va termina bine..." avertiză Alpha Regan și poate avea dreptate, dar Kharys nu s-ar împăca niciodată cu asta. "Pentru el? Sau pentru mine?" Gândi Kharys către Alpha Regan, ochii ei sclipind cu o lumină mortală. "Dacă fugi, te va urmări." o avertiză lupul lui Kharys, deși nu a încercat să o descurajeze pe Kharys, așa cum a făcut Alpha Regan, lupul și omul erau de aceeași părere... nu își doreau un suflet pereche. "Se poate numi urmărire doar dacă poate ajunge din urmă." Gândi Kharys înapoi în timp ce se aruncă înainte, nu exista altă ieșire decât ușa la care stătea Alpha Xandros. Dacă ar fugi înapoi în casa haitei, s-ar închide și mai mult pe sine însăși. Kharys se transformă în forma ei de lup gigantic în aer, izbindu-se de Alpha Xandros și dându-l la o parte. Fără să mai stea pe gânduri, Kharys se aruncă afară din casa haitei și direct spre pădure. Teritoriul Semilunei Roșii era mare și nimeni nu îl cunoștea mai bine decât Kharys, existau o mulțime de ascunzători unde își putea ascunde mirosul și putea aștepta să treacă această nebunie până când Alpha Xandros se va întoarce în orice groapă demonică din care a ieșit. Lăbile lui Kharys abia atingeau pământul în timp ce se năpustea prin pădure cu o viteză orbitoare, volumul ei masiv fiind doar o pată neclară de gri argintiu în vânt. Urechile lui Kharys tresăriră când auzi sunetul abia audibil al pașilor alergând pe solul pădurii și știa că Alpha Xandros vine după ea. "Chiar mă urmărește în forma lui umană? Ce arogant! Voi vedea cum speră să mă ajungă din urmă!" Gândi Kharys în sinea ei cu furie. Kharys alergă cu viteza ei maximă, sperând să ajungă suficient de departe încât să-l piardă pe Alpha Xandros și apoi să se întoarcă la una dintre ascunzătorile ei unde ar sta până își dă seama ce să facă. Cu toate acestea, oricât de tare alerga Kharys, încă auzea sunetul lui Alpha Xandros alergând chiar în spatele ei. Kharys se forță și mai mult, epuizând fiecare uncie de viteză rezervată pe care o păstrase în spate, dar totuși, prezența lui Alpha Xandros era chiar în spatele ei. Era ca și cum o tachina în mod intenționat pe Kharys, lăsând-o să-și cheltuie toată energia în timp ce el ținea pasul cu ușurință la o scurtă distanță în spatele ei, în timp ce era pe picioare?! Kharys nu putea crede că nu va putea să-l depășească pe Alpha Xandros, îl putea depăși cu ușurință pe Beta Nigel și chiar pe Alpha Regan dacă și-ar da toate silințele. Niciunul dintre ei nu se antrena la fel de dur ca ea, niciunul dintre ei nu își testa fiecare limită așa cum o făcea Kharys în fiecare zi, niciunul dintre ei nu trăia cu scopul unic de a deveni mai puternic, cum ar putea să o învingă? Dar acest Alpha Xandros era încă chiar în spatele ei și Kharys știa că se făcuse o jumătate de oră de când alerga, ar fi trebuit să-l piardă cu mult timp în urmă, cum de încă ținea pasul? "Oprește-te, argintie! Altfel!" Cuvintele amenințătoare ale lui Alpha Xandros ajunseră la Kharys, sunând atât de aproape ca și cum ar fi fost la doar câțiva pași în spatele ei. Se adresa ei pe baza culorii blănii lui Kharys și o înfuria faptul că îndrăznea să o numească cum îi plăcea. Kharys nici măcar nu a observat când Alpha Xandros s-a aruncat, o forță izbindu-se de ea și doborând-o la pământ. Kharys se scutură violent, aruncându-l de pe spate în timp ce se transforma înapoi în forma ei umană, hainele și masca ei fiind încă intacte. Kharys se aruncă la Alpha Xandros, cu ghearele întinse, dar el ocoli cu nonșalanță atacul ei și o prinse din spate, aruncând-o la pământ. Mâna lui Alpha Xandros strânse gâtul lui Kharys într-o strânsoare strânsă, tăindu-i căile respiratorii și forțând-o să-și bage capul mai adânc în pământ, în timp ce Kharys se zbătea împotriva strânsorii lui. "Supune-te!" ceru Alpha Xandros ca Kharys să-și încline capul într-o parte și să-i arate gâtul în semn de supunere, așa cum ar face un războinic învins. Ochii lui Kharys sclipiră de furie în timp ce se zbătea violent împotriva strânsorii lui de fier, chiar dacă simțea că i se învârte capul și pete negre îi dansau în fața ochilor. Kharys se zbătea încă slab, chiar dacă mușchii îi deveneau grei și cădea în inconștiență, dar până la sfârșit, Kharys nu s-a supus niciodată.