Iris: M-am agățat de mâna fiicei mele ca și cum viața mea ar fi depins de asta, ghidând-o spre taxi, fără să vreau să vorbesc sau să văd pe nimeni. În prezent, eram oarbă față de propriile mele emoții, și asta era ceva rău. Știam asta despre mine, dar știam că trebuie să-mi blochez emoțiile ca să nu izbucnesc în fața copilului meu. Altfel, știam foarte bine că lucrurile ar lua o întorsătură foarte