Zeke se mișcă agitat în pădurea din spatele casei lui Jared și mârâi frustrat. Ceea ce voia... Ceea ce avea nevoie era pe proprietatea nemernicului ăluia. Mirosul era atât de puternic aici, încât Shadow înnebunea încercând să treacă granița. De obicei, avea o stăpânire mai fermă asupra lupului său decât asta, așa că i-a trecut prin minte pentru o secundă că poate ar trebui să se îngrijoreze. Avea nevoie de ani de muncă pentru a ține sub control bestia aia instabilă. Dar acel miros... Era de acord cu Shadow în privința asta. Trebuiau să-l găsească. Așa că s-a întors în fugă la casa lui și a intrat prin ușile din spate. Myles și Derek erau în sufragerie cu un grup de fete care cu siguranță nu erau lupi. A ignorat privirile lor întrebătoare când a trecut pe lângă ele dezbrăcat. Nu-i păsa deloc că balangăneala lui se plimba peste tot în fața unor străine. Alți lupi nu ar fi dat importanță, dar simțea că fetele îl priveau ca și cum ar fi fost următoarea lor masă. Derek l-a găsit când își punea o cămașă. „Mergem undeva?” a întrebat el. „Doar eu.” Nu voia să elaboreze. Toată situația duhnea a ipocrizie, de care era pe deplin conștient. Claire menționase doar petrecerea și el fusese gata să o sfâșie. Chiar și acum, gândul de a merge la casa lui Jared îi zgâria nervii. Merita? Trebuia să intre pe teritoriul inamicului doar pentru a afla ce era acel miros? „Da”, spuse Shadow. Shadow rareori vorbea, nu de când preluase controlul asupra lui. Dar nu avea timp să se oprească și să se gândească la asta. Oricum nu conta, din moment ce erau de acord. Mergeau la petrecere. „Să nu-mi spui că te întorci la Claire”, spuse Derek. „Știi că tatăl tău dezaprobă.” Se încruntă la Derek în timp ce își punea cravata. Faptul că era chestionat cu privire la fiecare mișcare a lui era ceva ce nu-i va lipsi odată ce va deveni Alfa. Cumva, tatăl său găsea întotdeauna o modalitate de a micro-gestiona lucrurile, chiar și de la o asemenea distanță. „Nu că ar fi treaba ta, dar nu, nu mă duc să o văd pe Claire.” „Atunci de ce te îmbraci elegant?” Zeke se uită la reflecția sa în oglindă și se opri în timp ce făcea nodul final al cravatei. Căcat. Ce naiba făcea? Era petrecerea lui Jared și se îmbrăca ca și cum ar merge la o întâlnire. Habar n-avea de ce simțise nevoia să facă asta. Nu ar fi nimeni pe care să vrea să-l impresioneze la casa lui Jared; toți erau membri ai haitei sale sau oameni cu care se aliaseră. Ceea ce însemna că toți erau dușmanii lui. Ceea ce însemna că ar fi depășit numeric dacă ar merge singur. Dar totuși... Și-a scos cravata și a găsit o pereche de blugi și un tricou. „Zeke, ești bine?” „Da. Sunt doar... mi-e foame.” Era înfometat. Voia orice îi stârnea apetitul așa. Voia să-l inhaleze. Să-l lingă. Să se îmbăieze în el. Voia să-l aibă pe tot corpul lui, dacă ar putea. Mirosul invadase fiecare parte a lui, aproape ca mirosul prăzii la o vânătoare. Nu se putea opri. Gândurile îi erau amestecate în timp ce își trăgea, în sfârșit, tricoul peste cap și ieși din camera lui cu Derek aproape în spate. „Atunci comandă ceva. Nu trebuie să ieși acum, nu când vampirii...” „Știu ce este acolo afară”, mârâi el în timp ce se grăbea pe scări. Trecu pe lângă intrarea în sufragerie, unde Myles deja distra câteva dintre fete. Mirosul de poftă era puternic în aer, pângărind mirosul dulce care părea să se fi contopit cu fiecare celulă din corpul său. În momentul în care ieși la aer curat, mirosul îl lovi din nou. Trase adânc aer în piept și închise ochii. La naiba, ce senzație extraordinară. Când deschise din nou ochii și se uită spre casa lui Jared, se strădui să-l împingă înapoi pe Shadow. Transformarea acolo ar fi văzută ca un act de război, iar consecințele ar fi mai mari decât era dispus să plătească. „Zeke... Ochii tăi, frate”, spuse Derek încet. Trase un alt aer adânc înainte să se uite la prietenul său. De ce părea atât de îngrijorat? Era cunoscut pentru controlul său asupra lui Shadow. Trecuseră ani de când... Își întoarse din nou privirea de la Derek pentru a începe să coboare pe aleea lui. Tot ce voia era să găsească de unde venea mirosul ăsta. Nu vor fi probleme în seara asta. „Întoarce-te la fetele tale. Nu o să stau prea mult afară”, porunci el. Poate că asta l-a făcut un ticălos, deoarece Derek trebuia să se conformeze în loc să-l urmeze. Dar nu avea de gând să lase pe nimeni să-l oprească. Oamenii se dădeau din calea lui în timp ce urca pe aleea lui Jared. Se opriră din vorbit în timp ce el se uita în jur, încercând să găsească sursa. Dar nu era aici afară. Îl urmă până în casă și se opri chiar înăuntru, la ușă. Mirosul era peste tot aici. Cu o încruntătură, îl urmă în fiecare cameră înainte să ajungă în bucătărie. Omega din bucătărie au lăsat jos ce făceau și s-au dat înapoi. Cuțitele zăngăniră pe suprafețe; tăvile căzură pe podea. Zeke nu le acordă nicio atenție în timp ce se uita la mâncarea oferită. Atinse o bucată de friptură care arăta ca și cum ar fi fost gătită la perfecție. Nu mâncase decât câteva îmbucături din patiseria lui la prânz, așa că uitându-se la carnea aia ar fi trebuit să-i facă poftă să o mănânce. Nimic din ea nu mirosea a ceea ce își dorea, dar practic îi curgeau bale stând acolo. Înfometat. Dar nu după mâncarea asta. Se uită la Omega una câte una, dar tot ce putea mirosi la ele era frică. „Ce altceva ați mai făcut? Ce este mirosul ăsta? Ca de vanilie și ceva fructat”, întrebă el. Nu-și ridicară capetele ca să-i răspundă. Se întrebă dacă Jared le ordonase Omega să nu interacționeze niciodată cu el. Încruntându-se la ele, merse în jurul insulei de bucătărie pentru a sta lângă ele. Shadow înnebunea, fiind complet de acord cu el. Nu aveau să fie refuzați. „Spuneți-mi ce altceva ați mai făcut”, mârâi el. Omega înghiți în sec înainte să spună: „Asta este tot, domnule”. Nu simți nicio minciună. Mârâi frustrat în timp ce dădu înapoi și părăsi bucătăria. Dacă nu era mâncare în bucătărie, trebuia să fie pe unul dintre invitați. Urmă mirosul până la ușile din spate larg deschise, unde-l putea mirosi pe Jared și haita lui. Terasa era plină de oameni gălăgioși și dezagreabili care participau la lucruri care știau că nu erau permise în campus. Dar Jared era un arogant impertinent care încălca întotdeauna regulile. Va eșua ca Alfa. Dacă va trăi suficient de mult pentru a deveni unul. Nasul îl îndreptă spre un loc undeva la șezlongurile de lângă piscină. Mai întâi, îl observă pe Jared râzând de ceva. Și apoi o observă pe ea. O femeiușcă cu o farfurie imensă de mâncare în poală. Nu-și putu opri ochii să strălucească în timp ce corpul său se umplu de nevoia incontestabilă de a o viola. Trase un alt aer adânc în piept, iar mirosul aproape că-l dădu jos. Era ea. Vanilie. O notă de portocală amestecată atât de perfect, încât corpul său începu să reacționeze. Și om. Dădu înapoi. Om? Și apoi Shadow spuse ceva care nu avea sens, dar totuși îl umplu de groază. „A mea”.