De bunăvoie, îl urmez pe Jerome și pe celălalt gardian al meu afară din cameră și pe hol. Ne grăbim toți trei spre ușă, vinovăția clocotind în mine pentru că am fost cauza atâtor conflicte. Înainte să ies pe ușă, însă, aud o voce micuță strigând în spatele meu. — Stai! zice. Mă întorc și îl văd pe Romulus coborând în fugă scările, cu o cărticică în mâini. Aleargă să mă întâlnească la ușă. — Am găs