— Vreau doar să zic, spune Janeen, ridicând din umeri în timp ce face să alunece o omletă pe o farfurie. E un semnal de alarmă când un tip nu vrea să-i cunoască prietenii și familia. Adică, cine-i tipul ăsta, Daniel, până la urmă? Încremenesc pe scări la auzul acestor cuvinte, la doar trei trepte de bucătărie. Rămân nemișcată, sperând să aud ce cred cu adevărat Janeen și tata. — Zic și eu, spune tata, ridicând din umeri de pe scaunul său de la masă. Cred că ar trebui să ai mai multă încredere în Fay. E o fată deșteaptă. Se întoarce și se uită direct la mine. Nu-i așa, puștoaico? Mă încrunt, stânjenită că am fost prinsă trăgând cu urechea. Cobor ultimele trepte în bucătărie și îi dau tatei un sărut pe obraz, așezându-mă pe scaunul de lângă el. — Sunt deșteaptă, dar nu mai sunt o puștoaică. E timpul să-mi schimbi porecla. — Niciodată, spune el, zâmbindu-mi. Vei fi puștoaica mea pentru totdeauna. Janeen îmi aduce o farfurie cu ouă, mângâindu-mă pe cap. Chiar dacă nu suntem rude de sânge, mă tratează așa cum ar face orice soră mai mare plină de superioritate. Am venit să locuiesc cu David și Janeen când David s-a căsătorit cu mama. Chiar și după ce mama a murit în accidentul de mașină la doar doi ani după nuntă, David nu mi-a dat niciodată vreun motiv să-l consider altceva decât tatăl meu. Îl iubesc la fel de mult ca pe orice rudă de sânge. Nu am nicio amintire despre tatăl meu biologic și habar n-am unde este. — Deci, ce-i cu tipul ăsta?, spune Janeen, așezându-se pe scaunul din fața mea. E mereu entuziasmată să vorbească despre băieți. Trebuie să fie ceva la el, mai ales că n-ai mai numit pe nimeni iubitul tău până acum. Roșesc. Are dreptate, dar... ei bine, ei nu știu încă faptul că prima mea relație s-a încheiat deja cu un dezastru. Voi inventa ceva într-o săptămână sau două. — Păi, e foarte drăguț cu mine, spun, luând furculița și înfigând-o în ouă. Nu e ca ceilalți băieți pe care i-am cunoscut. Ei sunt mereu atât de gălăgioși și enervanți. Daniel e... diferit. Un gentleman, spun cu un zâmbet mic. Și gay nevoie mare, nu pot să nu adaug în gândul meu. Zâmbetul îmi dispare de pe față. Dar, serios, nu trebuie să știe asta încă. Îmi mănânc ouăle repede, dornică să scap de conversație. — E... delicat?, întreabă Janeen, ridicând o sprânceană, cu vocea sceptică. Mă uit la ea, confuză, și dau din cap. Ea râde. Oh, săraca Fay! Pun furculița jos și mă îndrept în șezut. — Ce? Ce e în neregulă cu asta? — Cum adică, te atinge doar foarte delicat? Te plimbă prin oraș ca un cavaler? Vocea ei e sarcastică aici, spunând-o ca și cum astea ar fi lucruri rele. Vorbește cu tine despre cărți? — Da?, spun, încruntându-mi sprâncenele, enervându-mă puțin. Ce e în neregulă cu asta!? — Fay!, spune ea, aplecându-se în față și râzând. Haide, nu vrei un tip care să-ți pună puțin sângele în mișcare? Nu cineva care-ți dă un pupic pe obraz, ci care te trântește, te face să vrei să te urci peste el ca... — Biiine, spune tata rar, întrerupând-o și întinzând mâinile între noi. Are totuși un zâmbet pe față, unul binevoitor. Asta e puțin mai mult decât are nevoie să audă un tată. Janeen râde la asta, băgându-și încă o îmbucătură de ouă în gură. — Ok, touché, tată, dar totuși. Fay, puiule, se uită la mine implorator. Ești sigură că tipul ăsta nu e gay? Fața mi se înroșește complet la auzul acestor cuvinte, un roșu profund, în timp ce mă uit în jos la farfurie. Cum naiba a știut?! — O, Doamne, spune ea, aplecându-se în față, plină de nerăbdare. Este!? — Nu!, protestez, înfigând furculița în ouă. El e... Dar orice aș fi vrut să spun este înecat de hohotul de râs al lui Janeen. — Haide, Janeen, spune tata, cu asprime, după câteva momente. Sunt sigur că acest Daniel e un tip grozav. Se uită la mine atunci, cu o urmă de milă în ochi. Așa cum spune ea, e doar un gentleman. — Gata, gata, spune Janeen, ștergându-și lacrimile de râs. Vreau doar mai mult pentru puiul nostru, Fay! Meriți pasiune în relația ta, precum și respect și... discuții despre cărți, sau ce-o fi făcând voi. Ridică din umeri. — Sunt foarte fericită, murmur, terminându-mi ouăle cât de repede pot. — Vino cu mine la club, spune Janeen, întinzând mâna și prinzându-mi-o pe a mea. Îmi dau seama că încearcă să se împace cu mine. Nu lucrez în seara asta și putem să ne distrăm! Primim băuturi gratis și poți să le cunoști pe fete! Mă uit la ea, ezitând. O iubesc pe Janeen, dar trăim în lumi total diferite. În timp ce eu mi-am petrecut viața la școală și în cafenele, Janeen a fost o pasăre de noapte, lucrând în diverse cluburi ca stripteuză. Și nu în locuri ieftine și sordide, ci în unele de lux, unde munca ei este respectată ca un fel de artă. E foarte talentată și face o grămadă de bani. — Haideee, se plânge ea. O să te facem să fii mai în contact cu corpul tău, să-ți punem sângele în mișcare. Dansează pe scaun, arătându-ne câteva dintre mișcările ei, terminând cu o fluturare sexy a părului ei lung și mov. Râd. Janeen are o personalitate atât de efervescentă, încât e greu să nu vrei să mergi oriunde se duce ea. — Mă voi gândi, spun, terminându-mi farfuria. Am niște treabă de făcut... — Treabă, treabă, spune ea, dându-și ochii peste cap și luând farfuria ei și pe a mea. Muncești mult prea mult. Distrează-te puțin, puiule! Îmi dau ochii peste cap la ea și îl bat pe tata pe umăr în timp ce mă îndrept spre sufragerie. El își ia ziarul, cu ochii deja la secțiunea de sport. Când Janeen a început să practice această profesie, m-am întrebat dacă îl deranjează pe tata. Dar el a spus doar că nu o poate opri nimeni pe Janeen să facă exact ce vrea, așa că de ce să nu fie de acord cu ea? „În plus,” spusese el. „Atâta timp cât se respectă pe ea însăși, de ce mi-ar păsa dacă dansează în tanga sau într-un tutu? Las-o să fie fericită.” Zâmbesc la amintirea asta, recunoscătoare, din nou, pentru un tată atât de bun. În sufragerie, îmi deschid laptopul și un motor de căutare. Gândul îmi zboară la ideea lui Janeen că ar trebui să fiu mai în contact cu corpul și instinctele mele. Obrajii mi se înroșesc și mă trezesc – în mod bizar – tastând „Kent Lippert” în bara de căutare. Sunt surprinsă de rezultate. Postul de știri pe care tata îl urmărește în fiecare seară îl numește pe Lippert „Regele Mafiei”, detaliindu-i mereu faptele murdare, dar site-urile pe care le privesc îl arată stând în fața unei companii de tehnologie din Silicon Valley, numindu-l CEO. Un alt site listează recenzii pozitive ale numeroaselor sale afaceri, cu angajați care sugerează că este un șef grozav. Încă un altul... Doamne, ăla e Brad Pitt cu care dă mâna în fotografia aceea? Îmi adun părul în mâini, începând pasiv să-l împletesc în timp ce mă uit prin aceste rezultate, încercând să le potrivesc cu imaginea acelui bărbat nemilos pe care l-am întâlnit în închisoare zilele trecute – — La ce te uiți?, spune Janeen, trântindu-se pe canapea și smulgându-mi laptopul din mâini. — Hei!, spun, încercând să-l iau înapoi. Janeen, dă-mi-l înapoi! — Ooooh, spune ea, derulând prin fotografiile cu Kent de pe pagină. Acum, ăsta e un tip sexy care mi-ar aprinde cu siguranță niște călcâie, spune ea, dând din cap apreciativ. Cine e tipul ăsta? — Kent Lippert, spun, strângându-mi genunchii la piept. A trebuit să-i iau un interviu la închisoare zilele trecute. A fost... tulburător. Janeen își aruncă privirea spre mine, gânditoare. — Te-a speriat? Ridic din umeri. — Puțin. Își îngustează puțin ochii, închizând laptopul cu un pocnet. — Gata, asta a fost. Ieși cu mine în seara asta, puiule Fay, spune ea, venind peste canapea să mă ia într-o îmbrățișare mare. Ai avut o săptămână grea cu iubitul tău gay și cu Regele Mafiei înfricoșător. Trebuie să te distrezi puțin! Râd, lăsând-o să mă înfășoare în brațele ei. — Bine, bine! Doamne, o să vin. Habar n-aveam cât de mult se vor ciocni aceste aspecte separate ale vieții mele în doar câteva ore.