Ridicând din umeri, cobor iute treptele și hotărăsc impulsiv că, dacă tot nu am voie să văd depozitele de la etaj, aș putea la fel de bine să le explorez pe cele de la subsol. Fără să mă opresc să mă gândesc prea mult la asta – ca nu cumva să mă codesc – mă grăbesc pe scări și intru pe ușa bucătăriei. Traversez bucătăria cu încredere, fără să evit privirea nimănui, dar și fără s-o caut. În schimb,