Daniel dă din cap, dar eu mă uit din nou de la unul la altul. „Stai,” zic eu, „lămuriți-mă și pe mine. Ce e așa de rău în asta?”
Kent nu zice nimic, holbându-se la mine – provocându-mă, cred, să-mi dau seama singură. Dar Daniel scutură din cap și îmi explică. „Fay,” spune el, „atunci când familiile mari se adună așa, uneori alte bande văd asta ca pe o… oportunitate. Doi iepuri dintr-o lovitură, ca
















