A doua zi, cobor în bucătărie în hainele de călărie și aștept. Și aștept. Îmi iau micul dejun cu Daniel, îi fac cu mâna în timp ce pleacă la cursuri, și apoi mai beau încă vreo cinci ceșcuțe de espresso în timp ce mai aștept. Aproape că vibrez când Kent catadicsește în sfârșit să intre în încăpere, care este, ca de obicei, plină de forfotă. Nici măcar nu se uită la mine în timp ce traversează încă