Îmi înfulec micul dejun cât de repede pot a doua zi, purtând deja cizmele de călărie și pantalonii de călărie strâmți, de culoarea căprioarei, pe care i-am găsit nu-tocmai-misterios în camera mea în această dimineață. Mă uit spre bucătărie, dar Kent nu gătește azi.
Unde e? Abia aștept să ajung la grajduri – să-l văd din nou pe Heathcliff – să încep –
Îmi beau sucul de portocale dintr-o singură îng
















