Eram închisă în dormitorul lui Alex de vreo douăsprezece ore bune. Cineva mi-a adus prânzul, dar n-am putut să-l mănânc. Camera era prea sus ca să sar, iar ușa era prea solidă ca să o sparg. Aproape că am făcut o potecă în cameră de atâta umblat, înainte să mă prăbușesc în cele din urmă pe pat. Singura mea șansă era când cineva intra cu mâncare și suspectam că acela va fi Alex cu cina. Mă puteam a